Strategia „Terra nuda“

Mi-am pus odata intrebarea de ce, in ciuda zecilor, sutelor sau chiar miilor de vizite anuale ale oficialilor nostri la Bruxelles si in alte capitale europene, despre Romania se stie putin, se scrie si mai putin si, cind se intimpla asta, cu rare exceptii, rezultatul este o perceptie negativa. „Rarele exceptii“ sint, de regula, vizitele la nivel inalt, atunci cind vreun ziarist apuca sa ia un interviu difuzat apoi in mass-media occidentale.

In rest insa, din pacate, strategia adoptata de oficialii nostri pare sa fie cea de a se ascunde in spatele frazei: „datele solicitate sint confidentiale”. De fapt, noi o stim bine, nu e vorba de documente, date sau proiecte secrete, ci de lipsa de informare a unor personaje din rindul doi sau trei al structurilor administrative, educate pe principiul ca, daca vrei sa supravietuiesti, in primul rind fereste-te sa vorbesti cu „aia“, respectiv cu ziaristii si, prin extensie, cu dumneavoastra, cei care le platiti salariile si incompetenta plina de mofturi si fasoane. Sigur, noi stim ca e asa, mai stim cum functioneaza, din timpuri imemoriale, reteaua de relatii si pile care face ca, in definitiv, fiecare structura sa ajunga, practic, un fel de feuda familiala.

Problema este ca altii nu vor, nu stiu si nici nu vor a intelege dulcea si dimboviteana noastra structura administrativa, iluminata de soarele palid, dar sigur al iesitului la pensie de la stat, adevarat lucru sub toate aspectele sale semantice.

Dar noi nu ne lasam si o tinem mai departe tot asa. Chiar daca avem ministere specializate in strategii informationale, chiar daca avem minister specializat al integrarii cu secretari de stat pe probleme europene in fiecare minister, chiar daca pentru un domeniu exista fonduri nationale, apoi altele PHARE, apoi programe speciale bilaterale cu o tara europeana, tot degeaba, caci politica „terra nuda“ este mai tare decit orice.

Iata un exemplu, ultimul dintr-o lunga serie de acelasi gen. La sfirsitul saptaminii trecute, la Bruxelles, a fost prezentat in mod oficial „Raportul anual pe 2002 asupra starii fenomenului drogurilor in UE si in Norvegia“, realizat de Centrul european de la Lisabona de monitorizare a fenomenului drogurilor si dependentei de drog (EMCDDA). Pentru prima data, in acest an raportul traditional a fost insotit si de un altul, la fel de exhaustiv, tratind situatia fenomenului respectiv in tarile candidate. O initiativa deosebit de interesanta in perspectiva primului val de aderare, dar si a faptului ca multe dintre aceste tari se afla pe rutele de tranzitare a drogurilor provenite fie din tarile fostei URSS, fie din Orientul Apropiat, in contextul in care, in fiecare dintre aceste tari, consumul de droguri a devenit, extrem de rapid, o problema majora la nivel social.

Fireste, atunci cind am deschis raportul, studiind plansele comparative, am cautat sa vad care sint datele privitoare la Romania in raport cu evolutiile semnalate in tarile vecine, atit in ceea ce priveste consumul de droguri, cit si la nivelul rezultatelor obtinute in tratamentul dependentilor de drog sau al studiului privind piata drogurilor si activitatea de combatere a criminalitatii organizate in domeniul traficului de stupefiante.

Rezultatul cercetarii a fost dezolant: cu exceptia unui singur grafic (unde datele sint din 1998), Romania este singura tara candidata in cazul careia, din lipsa de date, rubrica este in permanenta alba sau marcata cu un semn de intrebare, sau figureaza pictata in alb, terra nuda, pe harta generala a zonei. Spre exemplu, nu se stie nimic din Romania despre: 1. Consumul de ecstasy, amfetamine sau LSD in rindul populatiei scolare; 2. Numarul de persoane tratate pentru „primul consum“ in 2000; 3. Folosirea drogurilor injectate pe cale intravenoasa; 4. Diagnosticarea in 2000 a unor noi cazuri de SIDA printre consumatorii de droguri; 5. Posibilitatea de achizitionare pe piata nationala de ecstasy sau heroina.

Dar ceea ce mi s-a parut absolut stupefiant este ca nu am transmis date nici macar despre ceea ce orice ziarist incepator poate afla in maximum jumatate de ora: pretul la droguri, in euro, la nivelul anului 2000! Sintem singura tara care nu ofera nici un fel de informatii privind capturile de droguri (tabel desfasurat, la ceilalti, pe categoriile: heroina, marihuana, cocaina si amfetamine). Sintem singura tara care nu da nici un fel de date despre ceea ce ar putea sa contabilizeze, daca cineva si-ar fi dorit acest lucru, un simplu subofiter cu diploma in aritmetica: numarul de arestari operate de Politia Romana (in perioada 1996-2000) pe motiv de detinere, comercializare sau consum de droguri. In sfirsit, numai din Romania n-a venit nici un fel de statistica privitoare la evolutia consumatorilor de solventi, cei pe care-i cunoastem sub numele de „aurolaci“.

Cine ar fi trebuit sa dea aceste date si n-a facut-o? Am pus aceasta intrebare in conferinta de presa organizata la Parlamentul European. Raspunsul primit din partea conducerii Agentiei de la Lisabona a fost simplu: „intrebati-i pe cei din Bucuresti, punctul nostru de contact desemnat de autoritatile romane, adica Institutul pentru Managementul Serviciilor de Sanatate (Str. Vaselor nr. 31, sectorul 2, Bucuresti 73.258, tel. 25.27.834, fax 25.23.014, e-mail: [email protected]). Din decembrie 2000, de cind programul nostru de cooperare cu statele candidate a fost aprobat de Comisia Europeana, am inceput sa solicitam aceste date. De un an si jumatate, tot cerem date si din Romania n-au venit sau au fost insuficiente, cu toate ca institutia respectiva beneficiaza de un „program twining“ special cu parteneri din Spania si cu bani PHARE“. „Asa este, a adaugat imediat dl Evans, vicepresedinte al Comisiei Parlamentului European pentru drepturile omului, si atunci – spunea dinsul – nu va mai mirati de ce Romania nu face parte din primul val de aderare.

Ceea ce stim noi este ca totusi Romania a facut progrese notabile in domeniul luptei impotriva traficului de droguri – uneori chiar cu rezultate exceptionale – si ca, in masura posibilului si a constringerilor economice bine cunoscute, medicii din centrele specializate isi fac datoria. Pacat ca, din cauza unor functionari incompetenti, din nou, Romania este facuta de rusine. Si, in plus, intr-o indiferenta completa a functionarilor romani de la Bruxelles sau/si a autoritatilor competente de acasa“. Dar oare sint cu adevarat competente?