Theodor Stolojan e inutil de sincer

Duminica, la Constanta, Theodor Stolojan a invocat din nou posibila alianta de guvernare PSD-PNL dupa alegerile din 2004. Sintem in septembrie 2002. Pina la ora cind vor fi date publicitatii rezultatele scrutinului din 2004 mai sint doi ani si ceva. A discuta acum despre formarea guvernului de dupa alegeri e de domeniul science-fiction-ului. Scena politica a unei tari se poate rasturna si in citeva saptamini. Cine poate garanta ca ea va ramine neschimbata intr-un rastimp de peste 24 de luni? Se pot petrece pina atunci o mie si una de lucruri. Se poate rupe in doua, ca o punte peste un piriu idilic, Partidul Social Democrat al cuplului Iliescu-Nastase. Poate sa apara si sa creasca un nou partid, adunind voturile de la toate extremele. Si, in fine, poate sa nu mai existe nici un partid, in general, locul Parlamentului luindu-l Marea Adunare Generala si cel al Presedintelui, Secretarul General al PCR.

Necajind aceasta logica a bunului-simt, Theodor Stolojan nu oboseste in a declara disponibilitatea PNL de a guverna impreuna cu PSD dupa alegerile din 2004. De la parvenirea in fotoliul ocupat cindva de Ionel Bratianu, alianta cu actualul partid de la putere e principala tema a tuturor interventiilor sale publice. In realitatea sociala, politica si economica a Romaniei prezente se petrec lucruri grave. Transformarea tarii in cap de pod american in batalia Statelor Unite ale Americii cu Statele Unite ale Europei a devenit o evidenta. Prin comenzi de stat, grupul oligarhic din jurul premierului se imbogateste de la o zi la alta. Sub pretextul „optiunii euroatlantice a poporului roman“ e suprimat un post privat de televiziune si se pregateste desfiintarea unui partid. Paliativele guvernamentale nu reusesc insanatosirea economica. Sub tiribombele lui Vasile Dancu se aduna primejdios probleme. Toate aceste fapte si probleme cer din partea liberalilor o pozitie ferma, raspicata, suficient de strigata pentru a razbate prin fanfara propagandistica a guvernului. Asteptata nu numai de electoratul PNL, dar si de electoratul inca nehotarit, aceasta pozitie intirzie. Domnul Theodor Stolojan e ocupat cu altceva. E ocupat cu componenta viitorului guvern PSD-PNL. Face tabele cu functii. Imparte de pe acum mandate de ministri, ministri secretari de stat si stenodactilografe de extractie top model.

Ciudatenia domnului sef de partid sporeste si prin raportarea la ipostaza formatiunii de opozitie. Nimeni nu spune ca PNL trebuie sa fie intr-o continua zbirlire fata de guvern, fata de presedintie si fata de majoritati. Pentru a se disocia de PS si PRM, doua partide care si-au facut din radicalitate un fel de a fi, PNL avea nevoie de o pozitie inteleapta, de ceea ce se numeste opozitie constructiva. De aici insa, de la intelepciunea necesara, pina la invocarea fara ragaz a aliantei de guvernare cu PSD e o distanta lunga.

Normal, in aceste conditii, ca putini sint dispusi sa creada altceva decit ca strategia lui Theodor Stolojan ascunde o viclenie geniala. Nu se poate – iti spui – sa fie o eroare. Ar fi prea simplu. Declaratiile despre alianta sint o capcana abil intinsa PSD-ului, in pregatirea unei lovituri fatale!

Noi insa credem ca nu-i vorba de nici o abilitate. Theodor Stolojan n-are stofa de politician. Si sub acest semn Domnia sa spune nu ceea ce-i reclama jocul bataliei pentru putere, ci ceea ce-l indeamna bunul-simt. Crede – si e sincer in asta – ca viitorul guvern nu se va face decit cu PSD. Crede, de asemenea, ca PNL nu va cistiga alegerile. Crede si o spune. Din nefericire, a spune ceea ce crezi da bine la poeti si la fecioare. La politicieni, e o nenorocire.