Cruciada antiterorista in al doilea an

Pe urmele fierbinti ale lui „11 septembrie 2001“, data asimilata deja ca moment de rascruce al istoriei lumii civilizate, la o zi de la comemorarea unui an de la atacul bestial asupra New Yorkului si Washingtonului, mijloacele de informare in masa de pretutindeni isi vor concentra atentia asupra discursului pe care presedintele SUA, George W. Bush, il va rosti astazi, 12 septembrie, in fata Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite.

Omenirea intreaga a fost socata de atacul terorist asupra Americii, atac caruia trebuia sa i se raspunda ferm, concret si global, Washingtonul preluind rolul de lider al luptei mondiale impotriva terorismului.

Liderul de la Casa Alba, scrie cotidianul moscovit Nezavisimaia Gazeta, va incerca sa foloseasca tribuna ONU pentru a demonstra ca Irakul trebuie sa devina cea de-a doua etapa a razboiului antiterorist si, in consecinta, necesitatea crearii unei coalitii largite antiirakiene. Numai ca, noteaza publicatia amintita, nedeclansind insa atacul militar impotriva Bagdadului, presedintele George W. Bush sufera un esec in plan politic, care se resimte cu precadere in aceste zile de septembrie. Se constata ca la acel ferm „DA“ pronuntat anul trecut de principalele capitale europene privind crearea coalitiei antiteroriste, urmat de atacurile impotriva talibanismului din Afganistan, in aceasta toamna s-a inregistrat un „NU“ clar in problema irakiana. Pe cimpul de bataie, presedintele Bush este insotit doar de premierul Marii Britanii, Tony Blair, care intimpina o opozitie suficient de puternica nu doar in propriul partid, ci si in opinia publica.

Soarta a facut ca presedintele Frantei, Jacques Chirac, sa fie primul sef de stat care s-a intilnit cu presedintele George Bush, dupa prabusirea „turnurilor gemene“ din New York. Atunci Parisul, fara nici o ezitare, a promis Washingtonului sprijin deplin. Ce-i spune acum presedintele Chirac aliatului de peste ocean in privinta planurilor antiirakiene?

Intr-un recent interviu acordat ziarului New York Times, presedintele Frantei este impotriva unei lovituri preventive asupra Bagdadului, subliniind textual: „Problema consta in a sti daca Irakul dispune de arme de nimicire in masa. Pentru a sti trebuie sa vedem. Pentru a vedea trebuie ca inspectorii sa nu intimpine nici un obstacol in Irak. In cazul in care Bagdadul refuza revenirea grupului de inspectori, numai Consiliul de Securitate al ONU poate sa ia o hotarire cum va actiona in continuare, inclusiv in legatura cu o operatiune militara. Nimic nu este exclus in cazul in care comunitatea internationala ia o hotarire pe baza de dovezi incontestabile. In prezent, nu avem nici probe si nici o hotarire a comunitatii internationale“, sublinia presedintele Jacques Chirac, aliat al SUA.

La fel a fost si cu Germania, pivotul de nadejde al SUA in Europa, care in campania antitalibana din Afganistan, pentru prima oara dupa razboi, si-a dat acordul de a-si trimite proprii sai militari in afara granitelor europene, tocmai pentru a sustine lupta antiterorista condusa de Statele Unite ale Americii. Acum, cancelarul Gerhard Schroeder este departe de gindul de a mai trimite undeva soldati germani, vorbind de inoportunitatea unui atac asupra Irakului, chiar cu consimtamintul Consiliului de Securitate al ONU. Intr-un interviu acordat cotidianului spaniol El Pais, cancelarul Schroeder sublinia: „Argumentele contra unei interventii militare (antiirakiene – n.r.) sint atit de numeroase si convingatoare, incit as fi impotriva unui eventual atac, chiar daca ar fi sanctionat de ONU“. Cancelarul german este indignat si de faptul ca afla despre planurile Washingtonului, cu precadere, prin intermediul paginilor ziarelor. In aceleasi ziare, Gerhard Schroeder ii acuza pe americani ca provoaca o criza irakiana.

Si Moscova, care anul trecut a acordat un substantial sprijin Washingtonului, „deschizindu-i“ poarta spre Asia Centrala, declara acum ca nu sprijina o interventie in Irak si nu va fi de acord cu ridicarea acestei probleme in Consiliul de Securitate al ONU. Presa occidentala remarca faptul ca, spre deosebire de alti lideri europeni, presedintele Vladimir Putin nu a intrat in polemica internationala pe tema acestei probleme atit de controversate.

La o prima vedere s-ar parea ca Washingtonul, cu exceptia Londrei, ar fi izolat in problema interventiei impotriva Irakului. Intrebarile pe care si le pune Nezavisimaia Gazeta par logice. Cit vor ramine SUA izolate politic in cazul unei interventii asupra Irakului? Merita oare sa fie sacrificate relatiile strategice ale Washingtonului si Europei din cauza Irakului? Rusia trebuie sa stea deoparte sau trebuie sa se implice intr-o virtuala noua coalitie asa cum a facut-o, fara tragere de inima, si in campania antiirakiana din 1991? Vom vedea ecourile la discursul de astazi al presedintelui Bush de la tribuna Adunarii Generale a ONU.