Simplu fapt divers?

In ultimii trei sau patru ani, inaltii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane s-au abtinut sa intre in coliziune cu politica. S-au intors la povata din Biblie ca e preferabil sa dea Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, daca vor sa aiba relatii armonioase cu statul. Au intervenit in dezbaterile publice doar in cazurile in care era de asteptat ca Biserica nu va ramane pasiva, cum s-a intamplat cand s-a discutat in parlament despre dezincriminarea homosexualitatii. Si, de fiecare data, opinia exprimata se situa strict in zona moralei crestine. In rest, Biserica si-a vazut de cele sfinte. A renuntat la ideile lumesti care pareau s-o intereseze cu ani in urma, cand inalti ierarhi au sustinut ca Biserica nu poate fi indiferenta in fata pacatelor politicienilor. Nimic nu anunta ca amvonul va fi coborat, din sferele metafizice, la nivelul necazurilor si disperarilor credinciosilor.

De aceea a surprins atacul formulat de IPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, impotriva guvernului Nastase. Dupa parerea unora, a fost cel mai dur atac, din ultimii doisprezece ani, formulat de un prelat, la adresa guvernantilor. In fata a zeci de mii de credinciosi adunati la slujba de sfintire a bisericii Sf. Andrei din Burdujeni, IPS Pimen a acuzat guvernul ca e vinovat de coruptie si de proportiile mizeriei din tara. „Poate ca unii, a spus inaltul prelat, se vor mira ca eu, ca parinte, spun aceste lucruri. Calc cu picioarele pe pamant si nu pot sa sufar nedreptatile. Suntem nedreptatiti de cei pe care i-am ales“.

Cum era de asteptat, politicienii din Opozitie n-au pierdut prilejul pentru a vedea in acest atac un „semnal al disperarii“. Unii au exprimat speranta ca Puterea va auzi, macar, vocea Bisericii, daca ridiculizeaza vocile critice ale Opozitiei, dar acest optimism s-a dovedit grabit. In reactia oficiala a PSD nu s-a putut observa nici cel mai marunt semn ca vorbele inaltului prelat ar fi pus pe ganduri partidul de guvernamant. Ele au fost socotite o simpla parere de cetatean al Romaniei, „inspirata de presa“. Eticheta care arata, pe langa nervozitate, o lipsa de respect fata de Biserica, situata la limita impertinentei, cu atat mai penibila cu cat PSD nu se jeneaza s-o transforme si pe Maica Domnului in agent electoral.

Grosolana, in esenta, a fost si reactia ministrului Cultelor, dl Razvan Theodorescu. Acuzandu-l pe IPS Pimen ca a folosit „un limbaj ce nu are nimic comun cu duhovnicia“, dl ministru a declarat cu seninatate ca vorbele inaltului prelat „nu-si gasesc nici un suport in realitate“. Ceea ce impune o intrebare. De ce dovezi mai are nevoie un partid care se pretinde „social-democrat“, deci preocupat de probleme sociale, pentru a concede ca si saracia, si coruptia au ajuns la o limita unde, iata, si Biserica se simte datoare sa intervina?

Cand s-a discutat despre implicarea Bisericii in politica, am socotit de cuviinta sa ma pronunt in favoarea neimplicarii. Nu mi se pare ca e bine sa fie amestecate cele sfinte in pulberea luptelor politice. Dar inteleg perfect de ce un inalt prelat si-a ridicat vocea impotriva „nedreptatilor“ si n-am deloc impresia ca asa ceva e in afara „duhovniciei“. De altfel, sensibilitatea fata de suferinta nu tine de politica. Si cu atat mai mult nu tine de vreun partizanat politic. Tine de sentimente si de indatoriri pe care Biserica nu le poate ignora. Fie si cu riscul de a-i supara pe cei care impart iconite cu Maica Domnului pe spatele carora scrie „PSD“, dar cer Bisericii sa nu auda ce „cartesc“ credinciosii.