Numiți după părul dens de pe ghearele lor din față, crabii cu gheare sunt creaturi intimidante și fac ravagii în râurile Europei.
Corpul lor maro închis poate crește până opt centimetri și, cu ghearele întinse, se pot întinde la 25 de centimetri, aproximativ de dimensiunea unei farfurii.
Clasificați drept una dintre cele mai agresive 100 de specii exotice invazive din lume, crabii sunt aproape indestructibili. Se hrănesc cu aproape orice, pot supraviețui atât pe uscat, cât și în apă dulce și sărată. Au o rată de reproducere rapidă – femelele producând între 250.000 și 1 milion de ouă pe depunere.
Au venit în Europa în urmă cu un secol
Au fost observați pentru prima dată în Europa în urmă cu peste un secol, într-un râu aproape de Bremen, Germania. Este probabil că au făcut călătoria din Asia lor natală în apa de balast a navelor. De atunci, populațiile de pe tot continentul au explodat. Astăzi, 18 dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au stabilit populații de crab și acesta este inclus pe lista organismului de specii exotice invazive de îngrijorare, care notează că efectele sale negative includ perturbarea lanțului alimentar acvatic, transmiterea ciumei racilor și creșterea eroziunea digurilor și malurilor prin vizuinarea acestuia.
Oamenii de știință de pe tot continentul caută modalități de a reduce populația de crabi și, astfel, protejează ecosistemele native distruse de speciile invazive. În 2023, s-au unit în cadrul unui proiect finanțat de UE numit „Clancy”.
Capcane pentru crabi
Până acum, cea mai de succes strategie a fost o capcană dezvoltată de Universitatea din Antwerp și Agenția de Mediu Flandra din Belgia. Trei astfel de capcane au fost instalate în țară din 2018, prinzând aproximativ 3 milioane de crabi, potrivit lui Jonas Schoelynck, profesor de ecologie acvatică la Universitatea din Anvers. Un canal metalic este instalat peste un râu, în care cad crabii când se îndreaptă de-a lungul albiei râului. Incapabili să înoate, ca și alte specii acvatice, sunt forțați să se târască de-a lungul țevilor care duc la cuști de pe ambele maluri, unde pot fi colectate în mase și aruncate.
O altă capcană cu același design, independentă de proiectul UE, a fost instalată în Marea Britanie anul trecut, iar grupul intenționează să dezvolte mai multe în Belgia, Germania, Franța și Suedia în următorii ani.
Crabii invadează orașele
Capcanele vor viza zone prin care migrează un număr mare de crabi. În timpul toamnei, crabii adulți migrează din apă dulce în mare pentru a-și elibera ouăle. Primăvara, crabii tineri călătoresc din mare în sus pe râuri. Aceștia acoperă distanțe uimitoare, până la șase mile (10 kilometri) pe zi, spune Schoelynck. Unii crabi au fost observați la mai mult de 600 de mile (1.000 de kilometri) în interior.
În aceste perioade migrația crabilor este cea mai vizibilă. Ei fie se prins în ecluze, fie se deplasează pentru a evita barierele și alte obstacole, potrivit CNN.
„Uneori iau o întorsătură greșită și ajung în centrul orașului”, spune Schoelynck, care își amintește de sute de crabi care se târau pe străzile din Lier, un mic oraș belgian care se află la confluența a două râuri. El a auzit chiar mărturii despre ei urcându-se pe pereți și furișându-se în băile oamenilor.
Crabii prosperă în mediile europene dintr-o combinație de motive, explică el. La fel ca majoritatea speciilor invazive, nu au dușmani naturali și sunt foarte rezistente. Dar și schimbările climatice ar putea juca un rol, deoarece apele mai calde ar putea ajuta crabii să se simtă mai bine acasă.
Există, de asemenea, diversitatea genetică puternică a speciei. Schoelynck spune că oamenii de știință din Europa au raportat crabi care sunt un hibrid atât al speciilor chineze, cât și ale celor japoneze de crabi cu mănuși. „Când devii un hibrid, dintr-o dată ești mai puternic decât concurenții tăi și ești mai capabil să supraviețuiești provocărilor. Acest lucru, împreună cu calitatea mai bună a apei, împreună cu poate schimbările climatice, contribuie la noul boom pe care îl vedem în prezent”, spune el.
Controlul daunelor
UE estimează că speciile exotice invazive îi costă 12 miliarde de euro (13 miliarde de dolari) pe an în daune economice. Strategia UE pentru biodiversitate pentru 2030 se angajează să gestioneze aceste specii și să prevină răspândirea lor.
Oamenii de știință cred că toate capcanele oferă o soluție rentabilă. „Sistemul este cu adevărat îngrijit, foarte simplu”, spune Björn Suckow, om de știință la Institutul Alfred Wegener, care are sediul în Germania și implicat în proiectul Clancy. El explică că, dacă ar fi extinse mai pe scară largă, ar fi plasate în afluenți mici și accesibili, mai degrabă decât în râuri adânci și largi, iar în timpul sezonului aglomerat de migrație, cutiile de pe ambele părți ale malului ar trebui să fie verificate și golite în mod regulat pentru a evita o acumulare de crabi.
Alte metode de captare, cum ar fi utilizarea plaselor, necesită mai multă muncă și mai costisitoare, spune Schoelynck. „Într-o zi bună, în Belgia, s-ar putea să prinzi 80 până la 100 de crabi într-o zi (folosind o plasă). Cu noua capcană, prindeți 8.000 până la 10.000 pe zi.”
De asemenea, are mult mai puține capturi accidentale, adaugă el. „Dacă folosești plase sau fykes (o plasă tubulară cu cercuri), vei prinde pești, chiar și pești pe cale de dispariție pe care încerci să-i protejezi. Cu această capcană, până acum nu s-au observat efecte secundare asupra niciunuia dintre organismele acvatice.”
Citește și: (VIDEO) Craiova: Un tânăr care a tâlhărit o femeie în scara unui bloc, arestat preventiv
