Tuneluri secrete, schelete de uriaşi, comori de aur şi alfabete necunoscute. Multe oraşe din România au legende urbane care menţionează existenţa, în subteran, a unor tuneluri ce leagă diverse locuri din ţară. Un astfel de tunel ar exista, de pildă, sub regiunea Satu Mare, şi ar lega castelele din Medieşu Aurit şi zona oraşelor Ardud şi Carei.
Între anii 1620 şi 1657, Zsigmond Lonyai a construit Castelul Lonyai din Medieşu Aurit. De sub acest castel ar porni un tunel secret, care traversează râul Someş pe dedesubt. Tunelul realiza legătura cu castelul din Ardud, de la care porneşte un alt tunel subteran spre castelul din Carei, iar scopul acestor tuneluri era acela de a oferi o cale de salvare în caz de asediu.
Conform spuselor localnicilor, tunelul trecea pe sub Someş, în dreptul podului Decebal. Când vechiul pod a fost aruncat în aer, în timpul unor lucrări în zonă, pirotehniştii au găsit tunelul exact la piciorul podului, unde în prezent se ridică sediul Finanţelor Publice. Tunelul de cărămidă era înalt de un metru şi jumătate şi permitea deplasarea unui atelaj cu cai. Legendele locale spun că şi Pintea Viteazul ar fi folosit tunelul, după ce a fugit din închisoarea Sătmarului.
Tunelul Izvor, care traversează Muntele Păduchiosu, este unul dintre cele mai misterioase tuneluri ale României. Conform legendelor locale, în interiorul acestuia ar fi îngropate un vagon cu o locomotivă şi rămăşiţele a o sută de oameni. În 1914, Administraţia CFR a aprobat construirea magistralei Târgovişte – Pietroşiţa – Sinaia, care includea şi proiectul Tunelului Izvor. Construcţia a fost încredinţată firmei inginerului de origine austriacă Iulius Berger.
Tunelul trebuia să lege staţiile Sinaia şi Pietroşiţa, pe o distanţă de şase kilometri. Lucrările au început din două părţi: dinspre Moroieni şi dinspre Sinaia. În Sinaia, intrarea în tunel era aproape de cimitirul oraşului, pe platoul Izvor.
La construcţie au lucrat muncitori români şi italieni. Dar, în ciuda efortului, odată cu declanşarea războiului, lucrările au fost oprite, apoi reluate în 1938, sub coordonarea CFR, iar din 1941 au fost preluate de trupele naziste de ocupaţie.
După retragerea nemţilor, lucrările au fost abandonate. Capătul tunelului de la Platoul Izvor se întindea pe o distanţă mare, dar acesta a fost zidit cu beton şi nu se mai poate intra în galerie mai departe de 480 de metri. Dincolo de acest zid de beton, se spune că s-ar afla un vagon şi o locomotivă cu aburi, care au fost abandonate de nazişti la retragere, împreună cu cadavrele tuturor muncitorilor români care au lucrat la construcţie.
Tunelurile de sub Bucureşti
Există legende şi poveşti şi în legătură cu tunelurile din subteranele Bucureştiului. Conform acestora, capitala României şi împrejurimile sale ascund în adâncuri întregi reţele de culoare secrete şi catacombe. La 12 metri adâncime, sub Piaţa Revoluţiei, se întind o serie de peşteri inundate, între care se poate circula cu barca. Râul subteran, cu adâncimea de un metru, trece prin nişte culoare betonate, late de aproape doi metri.
Din punct de vedere istoric, primele coridoare subterane din Bucureşti ar fi fost beciurile producătorilor de vinuri, care erau foarte largi, şi se întindeau pe zeci de metri, putând fi parcurse cu carele. Relatări istorice datând de prin anul 1826 menţionează cum haiducii scăpau de urmăritori dispărând ca prin minune, „intrând în pământ“. Iată doar câteva tuneluri subterane descoperite, în timp, în Bucureşti.
Casa Poporului deţine în subteran un buncăr antiatomic, care este legat printr-o reţea de peste 20 km de tuneluri de principalele instituţii ale statului. În plus, în subteranul Casei Poporului ar exista şapte etaje, dintre care doar ultimul este reprezentat de buncăr. Un alt buncăr antiatomic, construit tot la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, se află sub clădirea Ministerului Apărării.
Conform relatărilor, aceste tuneluri construite la ordinul fostului conducător comunist al României ar fi suficient de mari încât să permită traversarea lor cu maşina. Un lucru şi mai surprinzător îl constituie proiectul metroului prezidenţial al lui Nicolae Ceauşescu. Această linie de metrou ar fi trebuit să facă legătura între aeroport şi Casa Poporului. Oficialii Metrorex admit existenţa acestui tunel, dar susţin că ar fi fost realizat în scop de apărare, fără să aibă un metrou care să îl traverseze.
O inundaţie din anul 2005, la staţia de metrou Izvor, a scos la iveală porţiunea de tunel dintre această staţie şi Casa Poporului, care ar fi fost prima fază, până la terminarea întregului sistem, ce ar fi dus la Otopeni.