Acest dans, regizat de către Rogerio Silva, atrage atenția asupra abuzului emoțional și este inspirat de relațiile care testează limitele și depășesc acceptabilul; relații care reduc, erodează și abuzează până când spiritul este consumat. ”Abaddon ”este un loc de suferință și de purificare.
”Activitatea mea de film se încadrează în principal în două categorii: suprarealism și minimalism. Surrealismul îmi permite să exprim emoțiile pe care le consider dificil de transmis altfel și minimalismul este un exercițiu incredibil de provocator, dar necesar ca mintea mea să fie prea ocupată. Sper că munca mea poate vorbi coerent și pentru sine”, declară regizorul Rogerio Silva pe pagina sa de facebook.
Cu toţii ne dorim lângă noi un om care să ne înţeleagă aşteptările, dar, de multe ori, realitatea bate filmul. Relaţiile sănătoase sunt astăzi din ce în ce mai rare, deoarece oamenii se gândesc mai mult la ei, la interesele lor, la nevoile lor , nu mai au timp sau dispoziţie să le asculte şi pe cele ale partenerilor.
De ce persoanele abuzate nu conştientizează pericolul
Persoana abuzată ajunge să se simtă neînsemnată, vinovată, caută să repare lucrurile într-un mod sau altul, începe să creadă că nu are nevoie de respect, se îndoieşte de sănătatea sa mentală. ,,În general, victimele abuzului emoţional nu conştientizează ce se întâmplă cu ele, chiar o viaţă întreagă trăiesc aşa, căci li se pare o normalitate. Tolerează abuzul, pentru că sunt familiarizate cu el din copilărie. Acest lucru este cauzat de faptul că nu ştiu ce înseamnă dragostea fără jigniri, fără ironii, fără glume proaste, fără descurajare, fără umilire, fără stres etc”, spune psihologul Lenke Iuhos.
Specialistul crede că abuzul emoţional este comis de acea persoană care nu are o empatie suficientă cu emoţiile celuilalt. Cel care răneşte nu conştientizează ce simte cealaltă parte.
Cel care abuzează îşi alege bine “victima”
De regulă, persoanele care au predispoziţie către abuz (pentru că au fost abuzate în copilărie) îşi aleg foarte bine partenerul de cuplu, deoarece vor să deţină mereu controlul. ,,Victima” va fi o persoană vulnerabilă, care seamănă cu eul lui din copilărie, care îşi exteriorizează des defectele, astfel încât găseşte mereu motive de nemulţumire. Aceste perioade de abuz sunt ciclice, deoarece abuzatorul nu va adopta acest tip de comportament non stop. Va trece printr-o perioadă intensă în care-şi va abuza partenerul, apoi va lua o pauză şi totul va reveni la normal, apoi va mai continua o nouă serie de abuzuri emoţionale. Va şti mereu când să se oprească, astfel încât să nu depăşească o limită a suportabilului, va urma o perioadă de calmitate, iar apoi îşi va continua tirul de insulte asupra partenerului.
Pentru că nu a dus niciodată abuzul la extrem, partenerul are tendinţa de a ierta sistematic aceste crize în cuplu, va acorda de fiecare dată o nouă şansă, iar suferinţa se va amplifica de la an la an.
Cum ne creştem copiii
Psihologul Lenke Iuhoş ne oferă câteva sfaturi despre cum să ne creştem copiii astfel încât aceştia să nu devină nişte adulţi abuzaţi.
- Un copil crescut puternic are sentimentul valorii personale. Dacă vom creşte un copil puternic, acesta se va simţi iubit pentru ceea ce este el, cu valorile şi defectele lui. Nu va fi valoros pentru că ia note bune la şcoală sau pentru că îşi ascultă părinţii, ci va avea încredere în el. În momentul în care copilul creşte, datorită iubirii necondiţionate, care nu exclude disciplina, învăţarea, exersarea unor activităţi de viaţă, devine empatic, iubitor, atent la valorile lui şi ale celor din jur. Un copil puternic, dacă va fi atacat la valorile sale personale, nu se va lăsa jignit, devalorizat sau umilit. El îşi va proteja valoarea singur, căci ştie că în depărtare e respectat şi iubit
- Un copil crescut cu resurse face faţă abuzului mult mai bine. Resursele reprezintă puterea noastră interioară de a ne ridica in ciuda dificultăţilor, chiar şi după ce am fost răniţi foarte puternic. Un copil care ştie ce poate să facă şi care sunt abilităţile lui, care conştientizează că mai are multe de învăţat şi de descoperit în viaţă, care ştie când e momentul să ceară ajutorul şi când se poate descurca independent, va avea întotdeauna un pilon de sprijin, va fi mereu ancorat bine în realitate, va fi prezent în societate, va comunica sănătos, atât cu adulţii, cât şi cu copiii.
- Un copil expus la diferite situaţii de viaţă va fi mai greu de păcălit. Trebuie să le dăm voie copiilor noştri să se confrunte cu diferite situaţii din viaţă, astfel încât să capete experienţă şi să înveţe cum să-şi gestioneze trăirile. Desigur, totul trebuie asistat şi monitorizat de părinte, dar trebuie să îi oferim şi autonomie.
