„Copacul Vieţii“ din Bahrain, care stă singur în inima deșertului, la sute de kilometri depărtare de orice sursă de apă sau de o altă plantă, a devenit treptat în ochii oamenilor un simbol al naturii şi al vieţii. El este o dovadă în plus că viaţa poate continua în ciuda tuturor obstacolelor.
În vârstă de 400 de ani, copacul a uimit biologii şi oameni de ştiinţă, şi chiar dacă aceștia au venit cu mai multe teorii, nici una nu pare să stea în picioare. Unii sugerează faptul că rădăcinile sale sunt înfipte foarte adânc în sol, astfel încât ajunge la mai multe surse de apă subterană, însă nimeni nu a fost în măsură să dovedească acest lucru.
Arborele este situat la o distanţă de 2 km de muntele Jebel Dukhan, pe vârful unei dune de nisip. Misterul supravieţuirii sale în astfel de condiţii dure a dat naştere mai multor legende locale. Oamenii locului sunt convinşi că pomul este cu adevărat Copacul Vieţii, fiind binecuvântat de însuşi Enki, zeul sumerian al apei, şi este cel mai probabil o rămăşiţă din Grădina Edenului.
Copacul, cunoscut de către arabi sub numele Sharajat-al-Hayat, a continuat să crească în ciuda condiţiilor extreme, ajungând în prezent la 9,7 metri înălţime, scrie Business Magazin.
