Traducere de Dan Petrescu, prefaţă de Mircea Eliade
Viziuni şi tranşe, înălţări la cer, zboruri magice, stări cataleptice sau posedare de către spirite, toate, până la contactul direct al iniţiatului cu divinitatea, se înscriu printre modalităţile extazului, ale „ieşirii din sine“.
„În «Experienţe ale extazului», Ioan Petru Culianu abordează studiul ascensiunii extatice ca istoric al religiilor. El îşi limitează investigaţia la o arie culturală precisă şi în acelaşi timp considerabilă – de la vracii greci, precursori ai lui Platon, până la Evul Mediu creştin –, fiind însă familiarizat şi cu alte forme de ascensiune celestă, atestate în șamanisme din China, India sau Australia. Culianu analizează şi compară anumite tradiţii extatice orientale şi occidentale pentru a le degaja structurile şi, pe cât posibil, a le preciza «istoria». După autor, ascensiunea extatică a sufletului cunoaşte două tipuri specifice: primul, pe care-l numeşte «grecesc», comportă trecerea prin cele şapte sfere planetare (de regăsit încă la Dante, Ficino şi Pico della Mirandola). Celălalt, pe care îl numeşte «iudaic», prevede, de asemenea, o ascensiune în şapte (uneori trei) etape, dar acestea nu presupun niciodată existenţa cerurilor planetare. Acest al doilea tip de ascensiune este atestat în numeroase apocalipse evreieşti şi creştine şi îl regăsim în povestirile despre mirajul Profetului. Este inutil să mai subliniem importanța şi originalitatea lucrării de faţă. Cercetările lui Culianu interesează deopotrivă istoria generală a religiilor şi istoria religioasă a Orientului Apropiat, a Mediteranei orientale şi a Antichităţii târzii“, a spus Mircea Eliade.
