Turnul Eiffel

În 1887 începea construcţia monumentului-simbol al Parisului, Turnul Eiffel. Acesta avea să fie finalizat în numai doi ani şi patru luni, datorită unei tehnologii inventate de un român, inginerul Gheorghe Pănculescu (1844-1922), potrivit descopera.ro.

Legătura inginerului Gheorghe Pănculescu cu șantierul din centrul capitalei Franţei s-a concretizat în momentul în care acesta a fost recomandat de poetul Vasile Alecsandri lui Gustave Eiffel. În 1879, cunoscutul inginer francez i-a făcut o vizită lui Gheorghe Pănculescu, la Vălenii de Munte, pentru a-l cunoaşte în mod personal pe cel care revoluţionase o tehnologie folosită la construirea căii ferate Predeal – Ploieşti. Inovaţia proiectului respectiv a constat într-un nou sistem de montare a şinelor de cale ferată în exteriorul spaţiului unde acestea urmau să fie prinse pe traverse. Astfel a început ascensiunea profesională a lui Pănculescu, care avea să devină inspector general al Căilor Ferate Române.
Cu ocazia vizitei din mai 1879, Eiffel i-a prezentat inginerului român planul său de construire a unui turn de oţel, în centrul Parisului, şi care avea să fie inaugurat pentru expoziţia universală din 1889. Pănculescu i-a propus lui Gustave Eiffel folosirea metodei sale de lucru pentru realizarea monumentului, acesta constând din realizarea pieselor de oţel la sol şi asamblarea acestora în mod treptat, pe parcursul înălţării turnului.
La 28 ianuarie 1887 au început  lucrările la Turnul Eiffel, al cărui arhitect a fost francezul Stephen Sauvestre. Maurice Koechlin şi Emile Nouguier au fost inginerii constructori care s-au ocupat de buna desfăşurare a şantierului, organizat de Compagnie des Etablissements Eiffel. Lucrările la turn au necesitat aproximativ 7.300 de tone de oţel, produs la Reşiţa, iar masa totală a monumentului a fost de circa 10.100 de tone. Turnul a fost finalizat la 15 martie 1889 şi inaugurat 16 zile mai târziu. Acesta are o înălţime de 324 de metri, similară unui bloc de 81 de etaje. În momentul finalizării construcţiei, monumentul a fost declarat cea mai înaltă construcţie realizată de om, titlu pe care şi l-a păstrat până în 1930, când este inaugurat turnul Chrysler din New York. Deşi Turnul Eiffel este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale lumii, puţină lume îl cunoaşte pe cel care a inventat tehnologia folosită la realizarea acestuia. Gheorghe Pănculescu şi-a pus, astfel, amprenta asupra unei construcţii impunătoare, legându-şi totodată numele de cel al cunoscutului Gustave Eiffel, decedat în 1922, în anul în care a murit şi inginerul român. Ca o recunoaştere adusă meritelor lui Gheorghe Pănculescu, în anul 2004 Şcoala de Arte şi Meserii din Vălenii de Munte a primit numele inginerului.

La începuturi, Turnul Eiffel era considerat inestetic

Întreţinerea turnului de 300 metri înălțime și o greutate de peste 10.000 de tone include utilizarea a 50 de tone de vopsea maro închis, la fiecare șapte ani. Depinzând de temperatura aerului, Turnul Eiffel își schimbă înălțimea cu câțiva centimetri datorită contracției și dilatării aliajului de metale. Cel puțin la începuturile sale, publicul a întâmpinat cu multă reticență această construcție, considerând-o inestetică. Astăzi însă este considerat drept simbolul orașului și una dintre cele mai frapante piese de artă arhitecturală din lume. Unul dintre clișeele hollywoodiene este priveliștea de la o fereastră pariziană, care întotdeauna include Turnul Eiffel.
Turnul are trei niveluri: accesul publicului la primul și al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât și cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul. Clădirea, unde lucrează 500 de persoane (250 de salariați direcți ai SETE și 250 ai diferiților concesionari ai monumentului), este deschisă publicului pe tot parcursul anului. Turnul Eiffel este înscris ca monument istoric din 24 iunie 1964 și face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1991, împreună cu alte monumente pariziene.