Fiecare localitate şi judeţ al României are o poveste care începe, în primul rând, de la numele lor. Mai jos vă prezentăm în ordine alfabetică ce semnifică denumirea judeţului în care v-aţi născut sau locuiţi, potrivit descopera.ro.
În cazul judeţului Alba, denumirea vine de la culoarea albă a zidurilor cetăţii medievale din actualul oraş Alba Iulia, clădite din piatră.
Numele judeţului Arad vine de la Orod, un cavaler al regelui Ungariei Ştefan I, care a condus şi a câştigat multe bătălii în secolul al XI-lea, în jurul anului 1080, şi care a avut un rol important în cucerirea Transilvaniei, proces ce a avut loc între secolele XI – XIII. Ulterior, denumirea zonei, pe atunci comitat, s-a transformat în Arad. Actualul Arad este menţionat şi în „Cronica pictată de la Viena“, din 1331.
Denumirea judeţului Argeş vine de la râul Argeş, căruia dacii îi spuneau Argessos, care cel mai probabil însemna „strălucitor“.
Bacăul, cu reşedinţa de judeţ cu acelaşi nume, are o etimologie incertă. Denumirea poate proveni de la un conducător local numit Bako, de la boabele de strugure denumite bacă sau chiar de la zeul Bachus.
Şi Bihorul are o etimologie incertă. Numele poate proveni din sârbeşte – „vihor“ (volbură), dar e posibilă şi o etimologie traco-dacică, după numele cetăţii Biharea („bi“ însemnând doi şi „harati“ – a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni.
Judeţul Bistriţa-Năsăud are denumirea slavonă a râului şi oraşului Bistriţa, care înseamă apă repede, precum şi a oraşului Năsăud, după cuvântul german Nussdorf (Satul nucilor).
Judeţul Botoşani îşi trage denumirea de la oraşul cu acelaşi nume care, potrivit Letopiseţului Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche, a fost prădat şi ars de tătari la 1439. Potrivit cercetărilor istorice, numele oraşului vine de la un boier local pe nume Botaş.
Judeţul Braşov, fost Ţara Bârsei, nu are o etimologie unanim recuoscută. Sugestiile includ:
– provine de la brad – cuvântul „brad“ este considerat de origine dacică de Hasdeu, I.I. Russu şi Olteanu.
– o denumire slavă
– denumire peceneagă, de la hidronimul Baraso, atestat din anii 1300, azi identificat de cei mai mulţi specialişti cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare şi mai învolburat atunci (bara šu = „apă cenuşie“). Teoria peceneagă este întărită şi de faptul că principale hidronime din zonă amintesc de pecenegi: Zizin, Bârsa, Tatrang (maghiară şi germană), Tömös (maghiară şi germană).
Denumirea judeţului Brăila are probabil origine indo-europeană – „bhreg“, însemnând pisc vertical – sau dacică – „braiglia“, însemnând negustorie de vite.
Numele Bucureşti vine de la ciobanului Bucur, care, dorind să-şi apere stâna de otomani, şi-a clădit pe malul Dâmboviţei o cetate şi o biserică. Câteva sute de ani mai târziu, datorită creşterii economice şi demografice a populaţiei din acea vreme, a devenit cetatea de scaun a domitorului Ţării Româneşti.
Originea cuvântului Buzău provine probabil de la „buză“, cuvânt tracic, după părerea lui Vasile Pârvan.
Caraş-Severin vine de la de la râul Caraş (de la cuvântul sârbo-croat „kraš“ – zonă calcaroasă).
Etimologia judeţului Călăraşi provine de la cuvântul „călăraş“ – corp militar auxiliar în evul mediu, în Ţara Românească.
Cluj vine de la latinescul „clusium“ (castru medieval), nume dat de coloniştii germani (Klausenburg).
Constanţa – de la oraşul Constanţa (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare).
Covasna este un cuvânt de origine indo-europeană şi provine de la „kavoSNa“ (călduţ, uşor cald), ce probabil se referea la izvoarele termale din zonă.
Denumirea judeţului Dâmboviţa vine probabil de la râul Dâmboviţa, format din cuvântul dâmb + sufixul iţa, dar particula „ov“ ar putea arăta o origine slavonă.
Dolj vine de la slavonul „dolu“ (vale) şi râul „Jiu“ („Jiul de vale“).
Denumirea judeţului Galaţi vine probabil de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiţia. Altă variantă ar fi din limba cumană, „gala(t)“, preluat din arăbescul kalhat (fortăreaţă)
Giurgiu – de la oraşul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre şi numit după Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul oraşului lor natal.
Denumirea judeţului Gorj vine de la slavul „gora“ (munte) şi râul Jiu („Jiul de munte“).
În ceea ce priveşte judeţul Harghita, posibil de la cuvântul „har“ („deal“ sau „munte“ în limbile semitice şi turcice).
Numele judeţului Hunedoara vine de la oraşul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad şi „vára“ – cetate (cetatea lui Hunyad).
Judeţul Ialomiţa a primit numele după râul Ialomiţa, denumire de origine slavonă „ialov“ (pustiu).
Iaşi – posibil de la populaţia sarmatică Iazygi, care locuia în regiune în secolul I (în limbile sanscrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, „yash“ înseamnă „faimă“).
Ilfov – denumire de origine slavonă.
În cazul judeţului Maramureş, denumirea este probabil compusă din „mara“ (origine traco-dacică: stâncă) şi Mureş.
Mehedinţi – din maghiarul „méhed“ – prisacă, stupină. Este motivul pentru care vechea stemă a judeţului avea reprezentate mai multe albine.
Denumirea judeţului Mureş provine de la râul cu acelaşi nume, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris
Neamţ – după oraşul Piatra Neamţ („neamţ“ cu sensul de „german“ – teutonii construind o fortificaţie în zonă).
Olt – după râul cu acelaşi nume, cunoscut încă de pe vremea dacilor sub numele de Alutus.
Prahova – după râul cu acelaşi nume, denumire de origine slavonă („prah“ – cataractă de apă).
Satu Mare – de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniştilor germani aduşi de regina Gisella în secolul al XI-lea.
Sălaj – probabil din latinescul „silva“ (pădure).
Sibiu – de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium).
Suceava – probabil de la râul cu acelaşi nume, a cărui denumire vine de la arbuştii de soc.
Teleorman – denumire de origine cumană („deliorman“ – pădure nebună).
Timiş – după râul Timiş, denumit Tibisis de romani.
Tulcea – denumire compusă din „tul“ (etimologie necunoscută) şi turcescul „cay“ (râu, apă curgătoare).
Vaslui – nume derivat din „vas“ (care în cumană este posibil să fi însemnat „zonă împădurită“) şi turcescul „u“ (râu, apă curgătoare).
Vâlcea – fie din cuvântul slav „vâlk“ (lup), fie din latinescul „vallicella“ (vale îngustă).
Vrancea – foarte probabil de la „frânc“, care în româna veche însemna „occidental“.
