O nouă afecţiune psihologică, asociată cu tehnologia modernă, ameninţă tinerii secolului al XXI-lea. Este vorba despre aşa-numita „nomofobie“ sau teama de a rămâne fără telefonul mobil – o tulburare ce se manifestă ca o nevroză în momentul în care o persoană nu are dispozitivul în apropiere, se află într-o zonă cu semnal slab sau nu are baterie la telefon.
Un studiu citat de SecurEnvoy arată că în 2012 aşa-numita nomofobie afecta 66% din populaţia din Marea Britanie, procentul crescând de la 53 la sută, cât fusese în 2008, la momentul identificării acestei afecţiuni.
O întâmplare banală a determinat un doctorand la Universitatea din Missouri să realizeze un studiu în care să analizeze care este impactul prezenţei sau absenţei telefonului mobil în viaţa omului ce trăieşte în secolul vitezei. Potrivit unui articol publicat de lemonde.fr, în timpul unui prânz cu un prieten, Russell Clayton a fost foarte surprins să vadă că cel în compania căruia se afla era agitat din cauză că îşi uitase telefonul acasă. Mirat de cele întâmplate, Clayton a avut ideea de a se concentra pe sentimentele de lipsă sau teamă care se instalează atunci când oamenii – în special tinerii – sunt separaţi de telefon, un obiect devenit deja indispensabil. În studiul său, intitulat „Impactul separării de telefon asupra cunoașterii, emoției și fiziologiei“, doctorandul a extins această idee asupra „nomofobiei“ – un termen ce reprezintă o contracție a expresiei englezeşti „no mobile phobia“ (fobia lipsei telefonului) – şi a ajuns la două concluzii. Prima, una destul de evidentă, a fost aceea că telefonul mobil a devenit o extensie a noastră, a propriei personalităţi, iar cea de-a doua a fost că în momentul în care este privată de telefonul mobil, persoana afectată de nomofobie are impresia că a pierdut o parte din ea și că acest lucru „poate avea un impact negativ asupra performanței sale mentale“.
Pentru experimentele realizate, Clayton a apelat la studenţi. Sub pretextul că trebuie să încerce un nou tensiometru fără fir, echipa de cercetare a măsurat presiunea sanguină şi tensiunea arterială a 208 de studenți la jurnalism. La jumătatea timpului alocat pentru test, Clayton le-a spus că este mai bine să se despartă de telefoanele lor mobile „pentru a nu apărea interferențe cu echipamentul medical“, și a cerut echipei să reia testul de la zero. În momentul în care participanții au fost despărţiţi de telefoane, cercetătorii au constatat o creștere semnificativă a gradului de anxietate şi a ritmului cardiac, niveluri diferite de presiune a tensiunii arteriale și o scădere semnificativă a performanței de testare pentru că, cel mai probabil, studenţii se simţeau slăbiţi din punct de vedere psihic.
Tinerii, dependenţi afectiv de telefoane
Potrivit psihologilor, nomofobia – o boală care încă nu s-a oficializat – afectează tot mai mulți tineri, care devin dependenţi afectiv de telefoanele mobile. Cei care suferă de această boală intră într-un fel de sevraj atunci când rămân fără telefonul inteligent, fiind pur şi simplu cuprinşi de panică sau disperare. În plus, oamenii care dau semne de nomofobie nu se pot concentra la activităţile de la serviciu, nu sunt atenţi atunci când poartă o conversaţie şi îşi verifică febril telefoanele pentru a vedea dacă au vreo notificare, relatează Business Insider. De asemenea, unii „pacienţii“ cu nomofobie sunt convinşi că le sună telefonul atunci când de fapt nu sună, suferind de aşa-numitul sindrom de vibrație, despre care cercetătorii spun că ar putea fi un semn grav al dependenţei de tehnologie.
Doctorul David Greenfield, expert în cadrul Clinicii de Psihiatrie de la Universitatea din Connecticut, a explicat că atașamentul tinerilor pentru telefoanele mobile este similar cu alte dependențe, în sensul că implică o dereglare de dopamină – neurotransmiţătorul care reglează funcţia de recompensă a creierului. „La aceste persoane se înregistrează o creştere a nivelului dopaminei de fiecare dată când văd o notificare pe mobil. Niciodată nu ştiu ce mesaj primesc şi nici când îl primesc, astfel că mereu creierul lor e în alertă“, a explicat Greenfield. De altfel, doctorul a fondat şi un centru destinat dependenţilor de internet și tehnologie, pentru a ajuta oamenii care ajung adevăraţi sclavi ai tehnologiei să îşi găsească un echilibru.
Necesităţi şi necesităţi
O societate caritabilă a comandat realizarea unui studiu prin care a dorit să evidenţieze diferenţele dintre ideea de necesitate în Occident şi acelaşi concept în ţările aflate în curs de dezvoltare. Pe de o parte, şase din zece occidentali au afirmat că nu ar putea supravieţui nici o zi fără acces la internet şi fără telefonul mobil, enumerând printre necesităţile de primă clasă şi duşul cald, cafeaua şi automobilul. De cealaltă parte, respondenţii din ţările sărace au menţionat drept chestiuni esenţiale electricitatea, sistemele de irigaţie pentru agricultură şi hrana de zi cu zi.
