Descrişi de obicei ca dinozauri masivi, greoi şi vegetarieni, aparent inofensivi, s-ar părea însă că stegozaurii se puteau transforma la nevoie în luptători de temut, datorită cozii cu ţepi cu care erau înzestraţi, potrivit unui articol publicat pe site-ul dailymail.co.uk.
O echipă de cercetători din oraşul american Houston a descoperit recent fosile din vremuri străvechi ale unui animal atacat de un stegozaur şi, în urma analizării acestora, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că stegozaurii ar fi avut aptitudini excepţionale de atac. Dovada pe care s-a bazat ipoteza a fost o rană fatală descoperită pe osul pubis al unui alozaur – unul dintre cei mai puternici, mortali şi de temut dinozauri din
jurasicul târziu. Potrivit cercetătorilor, atacatorul ar fi fost înzestrat cu o dexteritate excepţională pentru că această rană – care are forma ţepilor aflaţi pe coada stegozaurilor – ar fi fost foarte dificil de provocat alozaurului.
Anatomie specială
Întrucât speciile actuale de erbivore mari – ca, de exemplu, bovinele, rinocerii şi bivolii – se apără folosindu-şi coarnele, oamenii de ştiinţă consideră că este rezonabil să presupunem că dinozaurii erbivori care aveau ţepi pe suprafaţa corpului foloseau aceste „arme“ pentru a se apăra de prădători. Diferenţa ar fi aceea că, spre deosebire de erbivore, stegozaurii aveau ţepii-armă aşezaţi pe coadă, nu pe cap. De altfel, fosilele de stegozaur descoperite până în prezent confirmă ipoteza, arătând că această specie de dinozauri avea o structură anatomică mult diferită faţă de cea a altor animale din acea vreme. „Stegozaurii nu aveau articulaţii, nici măcar în coadă, spre deosebire de majoritatea speciilor de dinozauri, la care cozile erau mai rigide, în special spre vârf“, a menţionat paleontologul Robert Bakker de la Muzeul de Ştiinţe Naturale din Houston. Ceea ce transforma însă stegozaurii în adversari de temut era faptul că aceste animale aveau muşchi pe toată suprafaţa cozii, inclusiv în vârf, acolo unde se aflau şi temuţii spini.
Luptător înnăscut
Oamenii de ştiinţă americani susţin că stegozaurii erau animale „construite“ pentru lupta tridimensională. Cel mai probabil, pentru a aplica o lovitură mortală unui adversar, stegozaurii trebuia să balanseze coada pe sub atacator şi să întoarcă vârful cozii, pentru că ţepii sunt orientaţi în exterior. „Dacă cineva vrea să îşi imagineze stilul de luptă al acestei specii de dinozauri poate viziona scena din filmul de animaţie «Fantasia» realizat de Disney în 1940, scenă care prezintă tocmai o bătălie a dinozaurilor“, a spus paleontologul american. Acesta spune că, deşi din punct de vedere anatomic ar fi putut fi un prădător „de elită“, e posibil ca stegozaurul să nu fi fost considerat un pericol de alte specii de dinozauri pentru că nu era prea dotat din punct de vedere intelectual.
Corp de câteva tone, creier cât o nucă
Stegozaurii au fost reprezentanţi remarcabili ai faunei erbivore din mezozoic, perioada jurasicului, de acum aproximativ 150 de milioane de ani. Erau dinozauri patrupezi, care se deplasau lent pe toate cele patru membre robuste, cu labe scurte şi gheare în formă de copită. Aceste animale impresionau prin perechile de plăci osoase de pe spate, dar şi prin perechile de spini de pe coadă. Principala particularitate a stegozaurilor era creierul extrem de mic, de mărimea unei nuci, care trebuia să controleze un corp masiv, de una-două tone. Acest dezavantaj era însă suplinit de măduva osoasă a coloanei vertebrale, cu o umflătură considerabilă, care, potrivit experţilor, ar fi reprezentat un al doilea creier al acestor animale.
