Stresul acumulat la serviciu ne poate afecta grav sănătatea, relatează tiscali.it.
Tutunul, expunerea excesivă la soare, alimentaţia proastă şi sedentarismul sunt doar câţiva dintre factorii care pot contribui la apariţia tumorilor, iar acest lucru este bine ştiut. Tocmai din acest motiv, avem tendinţa să ne concentrăm doar asupra acestor factori, când vine vorba de acţiuni concrete de prevenire a apariţiei bolii. Rolul factorilor psihologici în apariţia neoplaziilor este însă mai puţin cunoscut şi există câteva studii privind relaţia dintre riscul de apariţie a cancerului şi stresul indus, de exemplu, de muncă. În acest caz, avem de-a face cu un fenomen tot mai răspândit în ţările industrializate. Aşadar, creşterea numărului de sarcini şi a ritmului de muncă, cu program de lucru prelungit, pauze puţine, aşteptări excesive, presiuni emoţionale ridicate pot favoriza apariţia tumorilor? Pentru moment, dacă este să ne luăm după studiile de specialitate, răspunsul este, din fericire, negativ. Un studiu recent, dat publicităţii în revista British Medical Journal şi care a fost realizat de cercetătorii de la Finish Institute of Occupational Health, în colaborare cu colegii lor de la alte centre de studiu nord-europene, a stabilit că stresul legat de activitatea profesională nu poate fi asociat cu riscul de apariţie a tumorilor. Pentru studiul lor, oamenii de ştiinţă au analizat 12 studii clinice realizate între 1985 şi 2008, pe un eşantion format din 116.000 de persoane sănătoase, cu vârste cuprinse între 17 şi 70 de ani, demonstrând că doar cinci la sută dintre aceştia au dezvoltat o tumoare în cei 12 ani de monitorizare. Stresul psihologic legat de serviciu poate, cu siguranţă, favoriza apariţia altor boli, însă probabilitatea că acesta „ar contribui“ şi la apariţia cancerului este scăzută.
Influenţe negative
Rolul tensiunii lucrative excesive a fost însă demonstrat în alte probleme de sănătate. Stresul acumulat afectează secreţia de hormoni, iar nivelul fertilităţii scade. O cercetare făcută în 2008 la Universitatea din Utah, Statele Unite, a explicat misterul din spatele dificultăţilor cu care se confruntă femeile „de carieră“ atunci când vor să aibă copii. Stresul provoacă o secreţie mărită de cortizol, care, printre altele, e vinovat de distribuţia grăsimilor în corp. Cercetătorii au demonstrat că femeile cu mai mult ţesut adipos depus în jurul taliei au o rată a infertilităţii mai mare în comparaţie cu cea a doamnelor cu o conformaţie tip clepsidră, cu şolduri proeminente şi talie îngustă.
De asemenea, stresul acumulat la serviciu are un „cuvânt greu de spus“ în ceea ce priveşte bolile cardiovasculare. Alt studiu, de data aceasta realizat de cercetătorii de la University College din Londra, a demonstrat că o muncă stresantă poate contribui la creşterea cu 23 la sută a riscului de producere a unui infarct. Rezultatele, rodul analizării a 13 studii realizate pe 200.000 de persoane, în perioada 1985-2006, sunt clare: munca excesivă este periculoasă pentru inimă.
Mai puţină muncă, mai mult timp
O soluţie pentru a scăpa de stresul la serviciu vine din partea oamenilor de ştiinţă danezi, care susţin că ar fi momentul să schimbăm un pic programul de lucru, astfel încât să scurtăm timpul petrecut la birou, dar să mergem la serviciu până la o vârstă mai înaintată. „Îmbătrânim din ce în ce mai mult… Copiii care acum au zece ani ar trebui să muncească până la vârsta de 80 de ani. În schimb, ei nu vor fi supuşi unui program de lucru mai lung de 25 de ore pe săptămână, când vor ajunge adulţi“, este de părere profesorul James W. Vaupel, de la Centrul de Cercetare Danish Max Planck, din Danemarca. El consideră că deţine multe argumente bune care să susţină ideea de a ne împărţi munca pe întreaga durată a vieţii adulte. „Există dovezi puternice care demonstrează că oamenii în vârstă, care lucrează part-time, sunt mai sănătoşi decât cei care stau acasă. Acest lucru se datorează faptului că munca are capacitatea de a îmbunătăţi sănătatea oamenilor. Beneficiile nu sunt doar psihologice, redate de faptul că a face parte din societate îi influenţează pe oameni să se simtă mai bine, ci şi fiziologice, din moment ce atunci când muncim ne folosim şi creierul, şi corpul“. Ca să nu mai vorbim de argumentele interpersonale. „Oamenii cu vârste între 20 şi 30 de ani vor avea mai mult timp pentru a petrece alături de copiii lor, să facă sport şi alte activităţi importante care ne îmbunătăţesc vieţile. În situaţia actuală, tinerii muncesc excesiv de mult şi tânjesc după o pensionare lungă. Dar de ce nu am amâna acea pensionare, în schimbul unui program de lucru mai scurt?“, a mai spus cercetătorul.
