În lumea muzicii circulă tot felul de legende şi curiozităţi, care aduc un plus de farmec acestui univers oricum fascinant. Multe dintre acestea sunt legate de urme misterioase, ascunse, în care pot fi identificate fel de fel de voci sau zgomote ciudate, relatează latelanera.com. De cele mai multe ori, este vorba de invenţii de marketing, bine planificate pentru ca melodiile respective să intre în istorie. Nu acelaşi lucru se poate spune despre „Gloomy Sunday“. În acest caz, nu este vorba de nici o invenţie de marketing, de nici un mister supranatural, ci pur şi simplu de o serie de evenimente nefericite sau, cum spun unii, de un blestem ce se strecoară printre acordurile muzicale şi care loveşte pe oricine ascultă această melodie. Însă să o luăm pe rând. „Gloomy Sunday“ este titlul în engleză al melodiei maghiare „Szomorú vasárnap“, compusă în 1933 de Rezsö Seress. Cele două strofe ale melodiei au fost compuse de Seress la Paris, după ce logodnica sa l-a părăsit din cauza eşecurilor pe plan profesional, dar şi din cauza obsesiei sale pentru a-şi continua cariera muzicală în ciuda numeroaselor insuccese. Melodia vorbeşte despre o iubire profundă şi despre sinucidere, ca fiind unica soluţie pentru autor de a-şi demonstra propria dragoste celei care nu crede în sinceritatea vorbelor sale. Însă nu acesta este motivul pentru care acest cântec este considerat belestemat, ci mai degrabă faptul că numele său a început să fie legat rapid de o serie de decese misterioase.
Morţi misterioase
Primul caz documentat a avut loc chiar în Budapesta, la începutul anului 1936. Cizmarul Joseph Keller a fost găsit mort în casa sa. De la început, s-a considerat că este vorba de o sinucidere, iar poliţiştii au descoperit lângă cadavru o scrisoare de adio, în care erau scrise versurile unei melodii lansate cu ceva timp în urmă. „Gloomy Sunday“ făcea prima victimă. Însă au urmat multe altele, iar faptul că, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Ungaria are cel mai mare număr de sinucideri din Europa nu explică acest număr tot mai mare de decese şi, mai ales, legătura cu melodia care era tot mai citată în scrisorile care însoţeau aceste gesturi extreme. În total, s-au înregistrat cel puţin 17 astfel de coincidenţe ciudate între sinucideri şi „Gloomy Sunday“. În cele mai multe dintre cazuri, victimele îşi luaseră viaţa aruncându-se în Dunăre şi având asupra lor o copie a partiturii melodiei. Din acest motiv, în Ungaria, această melodie a fost interzisă în transmisiunile radio sau la evenimentele publice. În ciuda acestor obstacole, succesul melodiei era cert, iar Seress, încurajat de gloria obţinută, a decis să o caute pe fosta sa iubită pentru a încerca să se împace cu ea. Câteva zile mai târziu, aceasta a fost găsită moartă. Din câte se pare, se otrăvise, iar în biletul de adio erau scrise cuvintele „Gloomy Sunday“.
În curând, melodia, ajutată şi de interesul trezit de „blestem“, s-a răspândit în întreaga Europă. Imediat au apărut evenimente ciudate, după ascultarea acestui cântec. De exemplu, la Berlin, în timpul unui concert, un tânăr a cerut formaţiei să cânte „Gloomy Sunday“. Odată ajuns acasă, s-a împuşcat, scriind în biletul de adio că melodia îi intrase în cap şi trebuia să o „oprească“. La Roma, un tânăr care se plimba cu bicicleta pe malul Tibrului, după ce a auzit un vagabond cântând melodia la chitară, s-a oprit, i-a dat acestuia toţi banii pe care îi avea şi s-a aruncat în apele fluviului. De asemenea, din lista „victimelor“ nu trebuie uitat chiar autorul melodiei. În 1968, într-o zi de luni din luna ianuarie, autorul „Gloomy Sunday“ s-a aruncat de la balconul apartamentului său dintr-un bloc din Budapesta, dezamăgit fiind că nu a mai reuşit să compună o altă melodie de calibrul „melodiei sinucigaşilor“.
Boicot general
Faima negativă a melodiei şi numărul tot mai mare de sinucideri din Anglia au determinat conducerea postului BBC să interzică transmiterea melodiei, exemplul fiind urmat de numeroase cluburi de noapte, baruri şi alte localuri. Această interdicţie a rămas în vigoare până în 2002. Reputaţia melodiei blestemate, deja numită „Melodia ungurească a sinuciderii“, a cucerit tot mai mult teren, astfel că Chappel & Company a decis să difuzeze melodia dincolo de Ocean. Versiunea originală a fost tradusă în engleză de Sam M. Lewis şi cântată de Paul Robertson. În ciuda reputaţiei, a interdicţiilor, a boicotului posturilor de radio, melodia s-a bucurat de un succes fulminant şi un număr tot mai mare de artişti renumiţi au introdus-o în repertoriu: Billie Holiday, Ray Charles sau Bjork. Aceste interpretări au transformat „Gloomy Sunday“ într-una dintre melodiile de referinţă din istoria muzicii.
