„Oamenii albaştri“ sunt adepţii unei noi mişcări, lansate în Statele Unite şi care promovează beneficiile îmbătrânirii sănătoase, exploatând la maximum secretele longevităţii din acele regiuni de pe mapamond unde oamenii trăiesc mult şi îmbătrânesc frumos, relatează repubblica.it
Dincolo de Ocean câştigă tot mai mult teren un nou fenomen. Tot mai mulţi bărbaţi şi femei de toate vârstele s-au alăturat mişcării „blue zone“, care promovează beneficiile îmbătrânirii sănătoase, după motoul „The older the better“ şi care exploatează la maximum secretele longevităţii din acele regiuni de pe mapamond unde oamenii trăiesc mult şi îmbătrânesc frumos, din Sardinia şi până în Japonia, din Pakistan şi până în America de Sud, unde mulţi localnici reuşesc să treacă de 100 de ani, bucurându-se de o sănătate de fier. Pentru adevăraţii „oameni albaştri“, vârsta de 100 de ani reprezintă un obiectiv banal de îndeplinit fără prea multe probleme şi boli. Indiferent că au ochii migdalaţi, vorbesc dialectul sard sau cântă în spaniolă, cu siguranţă au un lucru în comun: trăiesc în regiuni ale Terrei (Sardinia, Japonia, Costa Rica, Pakistan) unde, din motive complexe şi uneori misterioase, toţi locuitorii sunt mult mai longevivi decât media mondială. Vârsta de 90 de ani reprezintă un prag mai mult decât accesibil, tensiunea şi colesterolul se menţin la un nivel scăzut, iar viaţa socială şi familiară este foarte intensă.
Viaţa sub lupă
Plecând de la teoria ştiinţifică potrivit căreia longevitatea se datorează în proporţie de 25 la sută genelor şi în proporţie de 75 la sută stilului de viaţă, cercetătorii au luat sub lupă modul de viaţă al păstorilor din Sardinia, al pescarilor din Okinawa – Japonia, dar şi al locuitorilor din Costa Rica sau din Hunza – Pakistan. Au fost studiate poveştile lor de viaţă şi stilul de viaţă cotidian, le-a fost analizată hrana, comportamentul, munca şi relaţiile, alimentaţia şi credinţa, pentru a găsi formula secretă a longevităţii şi pentru a îmbunătăţi stilul de viaţă al „muritorilor de rând“. La final, comparând gastronomia şi obiceiurile, relaţiile sociale şi munca, Dan Buettner, explorator şi scriitor de profesie, a încercat să schiţeze în nouă puncte formula câştigătoare: mişcare, reducerea caloriilor, evitarea cărnii, consumarea alimentelor în stare crudă (ca japonezii din Okinawa, unde 15% din populaţie are 110 ani), consumul moderat de alcool, reducerea stresului, o viaţă socială intensă, cunoaşterea sensului şi a priorităţilor propriei vieţi şi îndeplinirea acestora.
Longevitate asigurată
Potrivit lui Buettner, descoperirea sensului propriei vieţi conferă şapte ani în plus de viaţă. Locuitorii din Okinawa îl numesc „ikigai“, iar costaricanii – „plan de vida“, cu alte cuvinte este cunoaşterea răspunsului la o întrebare banală: „De ce mă trezesc dimineaţa“. Pentru combaterea stresului, fiecare comunitate de „oameni albaştri“ are propriul răspuns: în Okinawa, localnicii dedică mai multe minute pe zi memoriei înaintaşilor lor, sud-americanii trag un pui de somn, iar localnicii din Sardinia savurează un pahar de vin. Un stil de viaţă activ garantează, potrivit calculelor, aproximativ patru ani de viaţă în plus. Alimentaţia sănătoasă garantează opt ani de viaţă în plus. În ceea ce priveşte alegerea alimentelor, toate tipurile de diete din regiunile „albastre“ prevăd un consum redus de carne şi unul foarte mare de legume. Aproape toate cele 263 de persoane trecute de 100 de ani care au fost intervievate aparţineau unui tip de comunitate şi practicau o religie, astfel că, potrivit cercetătorilor, religia, indiferent de ce tip, sau cel puţin o viaţă activă în cadrul comunităţii ne poate prelungi viaţa cu patru până la 14 ani.
Planuri de viitor
Având în vedere rezultatele studiului şi convinşi că au descoperit secretul bătrâneţii fericite, în Statele Unite s-au înmulţit tentativele de a pune în practică sfaturile bune primite din cele patru colţuri ale lumii. Au fost create „zone albastre“ unde populaţia este invitată să meargă pe jos şi să renunţe la autoturism, să îşi viziteze mai des prietenii şi să se implice în acţiuni de voluntariat. Hermosa, Redondo şi Manhattan Beach, din California, au încercat să adopte principiile şi secretele longevităţii. A crescut numărul pistelor de biciclete şi al zonelor pietonale, s-a dublat numărul zonelor destinate nefumătorilor pe plajă şi în parcuri, în timp ce restaurantele şi-au schimbat meniurile pentru a-i convinge pe oameni să mănânce în mod sănătos şi raţional. De asemenea, la rândul lor, şcolile au înlocuit tradiţionalele autobuze pentru elevi cu grupurile „pietonale“, în timp ce tot mai mulţi oameni s-au implicat în grupurile de voluntariat pentru a optimiza raporturile sociale.
