„Colaborarea“ fructuoasă dintre cinematografie şi tehnologie a avut de multe ori rezultate fascinante, datorită cărora am avut uneori impresia că imposibilul este uneori posibil, cu un pic de imaginaţie, relatează wired.it
Cinematografia este magie. Oricât ar părea de banal să o supunem, mult lăudatele efecte speciale, care pentru unii sunt principalul rău al celei de-a şaptea arte, sunt în realitate unul dintre principalele atuuri ale cinematografiei. Datorită lor, putem vedea pe marele sau micul ecran tot ceea ce mintea noastră îşi poate imagina. Tocmai din acest motiv, site-ul wired.it a trecut în revistă unele dintre cele mai importante efecte speciale şi pe acei visători care, prin munca lor, au câştigat un Oscar şi au schimbat pentru totdeauna istoria cinematografiei. Totul a început în 1902. Pe drept cuvânt, iluzionistul Georges Méliès este considerat tatăl efectelor speciale şi al cinematografiei de ficţiune. În îndepărtatul 1902, el a realizat celebrul său film „Voyages Dans La Lune“, care a rămas până în zilele noastre o adevărată bucurie pentru ochi şi suflet. În 1940, mai-marii de la Hollywood au decis să fie atribuit un Oscar şi pentru efecte speciale. Primii câştigători au fost Fred Sersen şi Edmund H. Hansen, pentru incredibila peliculă „The Rains Came“, care prezintă o agitată poveste de iubire între Myrna Loy şi Tyrone Power, ce se desfăşoară pe fundalul unei inundaţii teribile. Patru ani mai târziu, tot Fred Sersen, în colaborare cu Roger Heman, a semnat efectele speciale pentru „Crash Dive“, un film de război cu un număr incredibil de explozii şi multe secvenţe care se desfăşoară, în premieră, în interiorul unui submarin.
Filme de legendă
În 1968 era lansată pe marile ecrane capodopera „2001: A Space Odyssey“ (2001: O odisee spaţială), regizată de Stanley Kubrick, film pe care autorul l-a caracterizat astfel: „Odiseea este mai degrabă un documentar magic în patru părţi“. Astronautul Dave Bowman (Keir Dullea) trece printr-o poartă spaţială multicoloră, care îl conduce către infinit. Tehnicile fotografice creează un continuu efect de caleidoscop, sintetizat din mii de imagini, de la desene de linie şi până la structuri chimice. În 1977, a fost lansat pe marile ecrane un film care avea să schimbe defintiv istoria cinematografiei SF. Este vorba de „Star Wars“ (Războiul stelelor), distins cu şase premii Oscar, printre care premiul pentru Cele mai bune efecte speciale. Filmul, pentru care iniţial s-au investit numai zece milioane de dolari, a fost unul dintre cele mai răsunătoare succese financiare din istoria cinematografiei universale. Ca specie, aparţine fenomenului SF, un fenomen artistic şi cultural de margine. Forţa de seducţie, de fascinaţie, a filmului lui George Lucas a avut ca sursă efectele speciale și a consolidat o direcţie a literaturii şi cinematografiei, „space opera“.
Prezent promițător
În 1991, era lansat pe marile ecrane „Terminator 2: Judgement Day (1991)“, al lui James Cameron, unul dintre cele mai costisitoare filme din toate timpurile: 94 de milioane de dolari, dintre care 17 pentru realizarea efectelor speciale. Robotul T-1000 (Robert Patrick) este o maşină de ucis, ultima versiune a proiectului Terminator, alcătuit din metal lichid care se poate transforma la infinit. Efectele speciale au ţinut de transformările personajului, şi totuşi, doar 16 minute din durata filmului au fost umplute de grafică digitală. Tot James Cameron a semnat regia multipremiatului „Titanic“. Cine poate uita oare secvența în care Jack (Leonardo DiCaprio) şi Rose (Kate Winslet) se ţin de bara de metal în timp ce Titanicul se rupe în două?! Cei de la efecte speciale au beneficiat de existenţa unui platou înclinat, de cascadori, bazin cu apă şi au creat digital fumul. Însă de departe adevărata capodoperă în materie de efecte speciale marca James Cameron revine peliculei „Avatar“. Cu încasări de peste trei miliarde de dolari, „Avatar“ a fost realizat conform dorințelor regizorului, care a așteptat peste 15 ani pentru a avea tehnologia necesară și pentru a realiza acest film ca la carte.
Producția „Avatar“ a fost numită o „descoperire în tehnologia cinematografică“ pentru că a folosit pe scară largă o serie de tehnici de filmare pentru a produce o adevărată experiență 3D. James Cameron şi-a filmat actorii într-un platou uriaş, în formă de hangar. Pentru a le prelua mişcările, au fost filmaţi simultan de 12 camere, creând personajele exotice ale planetei Pandora.
