Un american a descoperit care este secretul cu care producătorii din industria alimentară de dincolo de Ocean au reuşit să îi transforme pe consumatori în victime ale propriului apetit.
În calitate de şef al Food and Drug Administration, agenţia responsabilă cu reglementarea alimentaţiei, a suplimentelor dietetice, medicamentelor, cosmeticelor etc., doctorul David A. Kessler a reuşit să conducă multe campanii la Congresul American împotriva multinaţionalelor din industria tutunului, având de fiecare dată un randament remarcabil. El a descoperit însă că este vulnerabil în faţa unui simplu biscuit cu ciocolată. Din acest motiv, Kessler a efectuat un mic experiment pe propria persoană. Pentru a-şi pune voinţa la încercare, şi-a cumpărat doi biscuiţi cu bucăţele de ciocolată, intenţionând să nu se atingă de ei. Deseori, acasă, a constatat cu stupoare că se uita cu poftă la „delicioasa ispită“ şi, ori de câte ori reuşea să se ţină la distanţă de ei, fără să îi mănânce, se simţea victorios. Însă, în momentul în care a văzut nişte biscuiţi similari în vitrina unui bar, s-a oprit şi a mâncat unul pe nerăsuflate. „De ce biscuiţii ăştia au o asemenea putere asupra mea? Să fie oare ciocolata care îi face atât de irezistibili? Sau pofta de biscuiţi îmi bântuie creierul? Am încercat şapte ani să găsesc răspunsul la această întrebare“, spune Kessler. În cele din urmă, doctorul a găsit răspunsul mult căutat şi a scris despre el într-o carte recent lansată, cu titlul „The end of overeating: taking control of the insatiable american appetite“ („Sfârşitul consumului excesiv de hrană: cum să ţii sub control pofta nebună de mâncare a americanilor“).
Război împotriva alimentelor
Pe vremea când se afla la conducerea Food and Drug Administration, Kessler a modernizat şi a mărit eficienţa agenţiei, a exercitat presiuni pentru aprobarea mai rapidă a unor medicamente, a cerut crearea unor etichete standard pentru aplicarea pe alimente, care să includă datele nutriţionale ale produsului. În plus, el a devenit celebru după ce a realizat o serie de studii cu privire la pericolul reprezentat de tutun, cerând aplicarea unor normative mult mai serioase în industria tutunului. Tot el a fost cel care i-a acuzat pe producătorii de ţigări că au manipulat conţinutul de nicotină, astfel încât fumătorii să devină dependenţi.
De data aceasta, în cartea sa, Kessler afirmă că a descoperit unele afinităţi între strategiile adoptate de industria tutunului şi cele practicate în sectorul alimentar, existând o serie de alimente capabile să declanşeze la nivel cerebral o dorinţă puternică şi irezistibilă de a consuma mai mult. Kessler atrage atenţia că, dacă am vorbi de o simplă stimulare cerebrală, luate fiecare în parte, ingredientele nu sunt foarte puternice, însă prin combinaţia de grăsimi, zahăr şi sare în nenumărate feluri, producătorii de alimente au reuşit într-un fel sau altul să creeze o breşă în sistemul cerebral de autosatisfacţie. Se creează astfel un cerc vicios de feedback, care ne stimulează permanent dorinţa de a mânca, lăsându-ne convinşi să continuăm să ne hrănim, chiar şi atunci când ne-am săturat.
Pe placul consumatorilor
Kessler nu este sigur dacă producătorii de alimente înţeleg principiile neuro-ştiinţifice ale forţelor pe care le-au declanşat, însă mai mult ca sigur companiile alimentare cunosc foarte bine comportamentul uman, preferinţele, gusturile, dorinţele oamenilor. În cartea sa, specialistul american descrie felul în care bucătarii marilor restaurante şi producătorii de alimente reuşesc să amestece ingredientele de bază până la punctul în care ating ceea ce Kessler numeşte „punctul de extaz maxim“. Există lanţuri de restaurante, precum Chili’s, care oferă „mâncăruri extrem de ademenitoare, care se mestecă repede şi coboară în stomac cu mare uşurinţă“.
Doctorul american vorbeşte şi despre batoanele de ciocolată Snickers, produse cu o „tehnică extraordinară“: când le mestecăm, zahărul şi grăsimile se topesc, caramelul învăluie alunele, astfel că amestecul de arome ne face să avem o senzaţie unică. Alimentele bogate în zaharuri şi grăsimi au apărut în panorama alimentară relativ recent. Kessler a observat însă că, în zilele noastre, produsele alimentare sunt ceva mai mult decât o simplă combinaţie de ingrediente. Acum există creaţii complexe, cu arome îmbietoare, care trezesc la nivel cerebral o experienţă multisenzorială.
„Obiectivul meu este să explic oamenilor ce se întâmplă la nivel cerebral atunci când mâncăm anumite alimente şi să le arăt modul în care creierul lor a devenit, practic, prizonier al acelui aliment“, a spus specialistul.
Cartea lui Kessler, care a cunoscut un succes uriaş încă de la lansare, conţine şi mărturisirea autorului, care a recunoscut că nu ştie să îşi controleze alimentaţia. „Probabil nu aş fi încercat niciodată să înţeleg din ce motiv nu ştim să rezistăm în faţa anumitor mâncăruri, dacă eu însumi nu m-aş fi aflat într-un război permanent cu acest fenomen. Am scăpat de kilograme şi le-am pus la loc de nenumărate ori şi am deja haine de toate mărimile“, a recunoscut autorul.
