Plantele au şi ele propriile metode de comunicare, iar, dacă le înţelegem, le putem face viaţa mai uşoară.
Plantele au şi ele propriile secrete de comunicare, prin intermediul cărora le putem controla creşterea, putem îndepărta paraziţii şi insectele periculoase. De asemenea, putem recunoaşte eventualele semnale de alarmă lansate de plantele care trăiesc în mediile poluate. Aceasta este teoria susţinută de două echipe de cercetători din Italia. De exemplu, aceştia afirmă că este posibil să controlăm creşterea unei plante, astfel încât să avem rădăcini care se dezvoltă mult mai bine sau frunze mai mari. Aceasta este părerea Sabrinei Sabatini, unul dintre cercetătorii participanţi la studiu, care a descoperit că dezvoltarea plantelor este controlată de doi hormoni numiţi auxină şi citochinină. „Primul dintre aceştia activează diviziunea celulară, iar cel de-al doilea o blochează“, a explicat specialista, precizând că aceste substanţe sunt de fapt „regizorii“ care controlează dezvoltarea celulelor staminale, care la plante se reînnoiesc permanent, determinând o nouă creştere a frunzelor şi a ramurilor.
Mesaje de urgenţă
În acelaşi timp, cercetătorii italieni afirmă că în interiorul plantelor pot fi transmise o serie de semnale de avertisment de la părţile care au suferit o agresiune către cele care nu au fost încă afectate, astfel încât acestea să se poată apăra. De exemplu, s-a constatat că, atunci când frunzele unei plante sunt atacate de o insectă, celelalte frunze încep să emită substanţe neagreate de insecte şi care le determină să se îndepărteze. În ciuda faptului că nu s-a demonstrat încă în mod clar că plantele pot comunica, există însă o serie de dovezi care sprijină această teorie. Una dintre ele este cea conform căreia o plantă parazită, cum este cuscuta, încearcă să se prindă de tulpina altor plante. Dacă acestea nu vor să o „găzduiască“, ele emit o serie de substanţe care pur şi simplu „o descurajează“. În plus, specialiştii afirmă că plantele pot comunica şi cu organisme diferite, cum ar fi insectele. Nu doar frunzele, ci şi florile, cum este cazul lămâiului sau al trandafirului, emit un anumit tip de molecule, în cazul în care insecta este „bună“, drept „polenizator“. Dacă insecta este erbivoră şi le devorează florile, plantele emit molecule pentru a o îndepărta, acestea fiind atât de eficiente încât sunt folosite în lupta biologică împotriva paraziţilor. Alteori, plantele agresate de insecte erbivore emit semnale cu ajutorul cărora îşi mobilizează „gărzile de corp“, adică insecte prădătoare care se hrănesc cu suratele lor erbivore.
„La taclale“ cu o doamnă
Paralel cu studiul cercetătorilor italieni, specialiştii britanici şi-au propus să confirme şi ştiinţific faptul că, dacă aud glas omenesc, plantele cresc mai bine. Şi pentru ca munca lor să fie completă, oamenii de ştiinţă britanici au vrut să afle dacă este mai eficientă vocea unei femei sau a unui bărbat. Rezultatele studiului au fost clare. Plantelor le place mult mai mult să fie răsfăţate de o voce feminină. Dovadă stau cei cinci centimetri în plus cu care au crescut plantele care „au stat de vorbă“ cu femei, faţă de „suratele lor“, care s-au delectat cu vocea unui bărbat şi care au crescut cu doar un centimetru şi jumătate. Specialiştii nu au putut identifica motivele care stau la baza acestui fenomen.
