Unele bucătării păstrează atmosfera din vremea copilăriei, din care nu lipseau ustensilele pe care mama şi bunica le agăţau lângă plită sau deasupra blatului de frământat pentru a le avea la îndemână.
Bucătăria este un spaţiu în care toată familia poate petrece clipe liniştite. În jurul unei mese frumos decorate, membrii acesteia pot sorbi o ceaşcă de ceai şi pot sta de vorbă.
Pentru o gospodină, bucătăria reprezintă locul în care petrece destul timp. Orice femeie doreşte ca acest spaţiu să fie utilat şi dotat, dar, în acelaşi timp ,să păstreze şi un farmec aparte. „De vină" pentru aceste amintiri dragi par să fie banalele accesorii de bucătărie, la care apelăm atunci când spaţiile de depozitare devin neîncăpătoare sau greu de accesat. Cum reuşesc aceste mici suporturi metalice să ofere bucătăriei un aer prietenos, plin de farmec? Foarte simplu! Suspendate la vedere, de-a lungul blatului de lucru sau deasupra mesei de gătit, ustensilele şi borcanele cu ingrediente „trădează" faptul că în acea bucătărie se găteşte des şi că gospodina, bine organizată, pune suflet în ceea ce face.
Oare putem transforma şi noi, gospodinele în devenire, bucătăria cea nouă, aproape neatinsă de stropi de grăsime, într-un spaţiu agreabil pentru gătit şi servit masa împreună cu familia? Cu siguranţă! Este suficient doar să alegem accesoriile potrivite pentru spaţiul pe care îl avem la dispoziţie.
Cele mai uzuale suporturi sunt cele care se montează de-a lungul blatului de lucru. Este vorba, în special, de sistemele de tip bară, care pot fi suspendate pe o gamă largă de suporturi (pentru borcănelele cu mirodenii, pentru recipientul de tacâmuri sau spatule etc.).
Bucătăriile dotate cu bar beneficiază de suporturi metalice speciale, care se montează în tavan, deasupra tejghelei, şi în care sunt agăţate paharele cu picior.
Cadrele metalice suspendate deasupra insulei sunt cele mai la îndemână suporturi pentru ustensile. Acestea sunt utilizate mai ales în bucătăriile profesionale, dar sunt întâlnite şi în cazul bucătăriilor cu insulă. Pe ele pot fi agăţate de la polonice şi palete până la tigăi şi forme pentru cozonaci.
Deşi suportul metalic propriu-zis este foarte puţin vizibil atunci când aşezăm pe el diverse obiecte, pentru a se asorta cu stilurile variate de amenajare ale bucătăriei, accesoriile sunt disponibile în mai multe finisaje: crom, alamă, bronz, negru etc.
Culoare şi farmec
În privinţa culorilor, ştim că alegerea lor ţine în primul rând de gusturile fiecăruia. Există scheme de culori care au rezistat în timp prin simplul fapt că dau o mai mare libertate în ceea ce priveşte alegerea culorii mobilierului şi a accesoriilor. Cea mai clasică bucătărie este aceea zugrăvită în alb.
Albul, subliniat de cele mai multe ori de încă o culoare (albastrul, de exemplu), este o alegere des întâlnită în bucătării, deoarece dă un aspect curat, aşa cum, de altfel, trebuie să fie orice bucătărie. Reamenajarea unei încăperi poate fi costisitoare uneori, mai ales că acest lucru presupune cumpărarea altui mobilier, care să se potrivească nuanţei alese pentru pereţi. Din acest punct de vedere, albul va fi mereu la modă. Singurul dezavantaj este acela că albul poate crea o atmosferă sterilă şi rece; acest neajuns poate fi contracarat foarte uşor prin combinarea lui cu elemente în culori calde: în acest fel, chiar şi o bucătărie zugrăvită în alb va fi plină de culoare. În acest scop sunt indicate o duşumea de lemn în tonuri aurii, accente decorative în tonuri plăcute (perdelele ori tapiseriile scaunelor sau colţarului), iar blatul dulapurilor poate fi de diferite culori. În plus, nu uitaţi că există mai multe tonuri de alb – nu alegeţi albul pur sau pe cel cu tentă spre albastru.
Culorile calde, precum roşu, galben şi portocaliu, sunt energizante. Cele reci – albastru, verde şi violet – ajută la crearea unei atmosfere liniştite. Studiile arată că roşul, de exemplu, are ca efect creşterea pulsului, a respiraţiei şi amplificarea poftei de mâncare.
În general, pentru bucătărie puteţi alege orice culoare doriţi, atâta timp cât urmaţi câteva reguli. Este bine să alegeţi o culoare principală, pe care să o folosiţi pe cea mai întinsă suprafaţă şi încă una – cel mult două – ca nuanţe de accent.
Culorile complementare – acelea care se află pe poziţii opuse pe cercul culorilor – se scot în evidenţă reciproc şi umplu spaţiul cu energie (roşu-verde, albastru-galben, violet-portocaliu). Culorile alăturate nu creează un impact vizual la fel de puternic şi dau un aer liniştit. Tonurile neutre (alb, negru) pot fi incluse în orice schemă coloristică pentru a realiza accente cromatice.
Când trebuie să alegeţi nuanţele pentru amenajarea bucătăriei, nu vă gândiţi numai la culorile preferate, ci şi la cele care se potrivesc cel mai bine cu electrocasnicele deja cumpărate sau cu mobilierul. Apoi încercaţi să vă îndepărtaţi de aceste reguli şi să creaţi o încăpere deosebită prin amplasarea unor accente decorative care să aibă o însemnătate pentru dumneavoastră: un tablou moştenit de la o mătuşă sau cumpărat dintr-o călătorie, un şervet de perete făcut de bunica etc. Schema coloristică aleasă ar trebui să includă şi să se potrivească şi cu aceste detalii.
Oana VOICU
Articol preluat din revista DOMUS
