Cea de-a IX-a ediţie a Zilelor „Marin Sorescu“ a adunat vineri pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ nume de seamă ale actului artistic românesc: Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Virgil Ogăşanu, Dorel Vişan, George Mihăiţă, Ion Caramitru, Valentin Mihali, Romaniţa Ionescu, Tudor Gheorghe.
Marin Sorescu a revenit pentru câteva ore în rândurile craiovenilor prin glasurile marilor artişti, vineri, în Sala „Amza Pellea“ a Teatrului Naţional. George Mihăiţă a fost cel care ne-a amintit de personajele dragi. Am servit mai întâi o „cafea amară“ din mâna fetei care se uită cu sufletul, pentru ca mai apoi să-i cunoaştem pe el şi ea, cei care „Trăiau de mult timp împreună /Şi cam începuseră să se repete: El era ea, / Şi ea era el, / Ea era ea / Şi el era tot ea, /Ea era, nu era, / Şi el era ele, / Sau cam aşa ceva“.
Nu au lipsit de la întâlnirea cu publicul oltean, la cea de-a IX-a ediţie a Zilelor „Marin Sorescu“, nici Grigore al lui Tăgărâlă şi a lui poveste spusă atât de frumos de marele Sorescu. Şi când ultima păţanie s-a isprăvit, alt mare actor şi-a făcut intrarea în scenă, cu altă poveste – Ion Caramitru, „primul traducător de limbă engleză al lui Sorescu“. L-am cunoscut apoi pe Shakespeare al lui Marin Sorescu, cel care a creat lumea în şapte zile. „În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti. / În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele / Şi celelalte sentimente – / Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, / Cleopatrei şi Ofeliei, / Lui Othello şi altora, / Să le stăpânească, ei şi urmaşii lor, / În vecii vecilor. / În ziua a treia a strâns oamenii / Şi i-a învăţat gusturile“, apoi „Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat râsului. / A dat drumul clovnilor / Să facă tumbe, / Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi / Şi pe alţi nefericiţi să se distreze. / În ziua a şasea a rezolvat unele probleme / administrative: / A pus la cale o furtună, / Şi l-a învăţat pe regele Lear / Cum trebuie să poarte coroana de paie. / Mai rămăseseră câteva deşeuri de la facerea lumii / Şi l-a creat pe Richard al III-lea. / În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut. /Directorii de teatru şi umpluseră pământul cu afişe, / Şi Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă / Ar merita să vadă şi el un spectacol. /Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit, / S-a dus să moară puţin“.
Călătorind prin lumea soresciană
Am călătorit apoi prin lumea lui Marin Sorescu la braţ cu alţi mari actori: Victor Rebengiuc, Valentin Mihali şi Romaniţa Ionescu, Mircea Albulescu, Dorel Vişan şi Tudor Gheorghe. Am ascultat citindu-se din scrisorile adresate de Marin Sorescu fraţilor săi, George şi Ionică. Lumea minunată a marelui poet a renăscut pentru câteva clipe prin glasurile actorilor de azi, transformându-ne în martori la vremuri frumoase, care mai trăiesc doar din paginile volumelor sale lăsate moştenire celor de azi, celor care înţeleg „că fără artă se trăieşte urât“. Lumea din Bulzeşti a renăscut în Sala „Amza Pellea“, cu întâmplări de viaţă care au smuls râsete şi aplauze celor care au ales să trăiască momente în lumea marelui Marin Sorescu. Şi sufletul a vibrat când Tudor Gheorghe a ales prin muzică şi povestiri pline de haz să ne călăuzească în lumea soresciană. Atunci când ultimele aplauze s-au stins, le-am mulţumit tăcut celor care cu graţie şi talent ne-au înlesnit încă o întâlnire frumoasă cu poetul din Bulzeşti.
Am retrăit momentul reîntâlnirii cu minunata operă soresciană şi sâmbătă, la ceas de seară, în Sala „I.D. Sîrbu“, de această dată într-un spectacol regizat de Valeriu Dogaru, cu Valeriu Dogaru, „Paracliserul“ reprezentând înălţarea pe verticală a omului, căutarea de sine, zbuciumata căutare a divinului care, de altfel, se află în fiecare om conştient.
