Prestigiosul cotidian britanic The Times a dat publicităţii un top al celor mai ciudate delicatese de pe mapamond, care, deşi la prima vedere ar putea tăia pofta de mâncare a celui mai mare gurmand, sunt foarte populare în zonele de unde provin.
Dacă preferaţi vacanţele sub semnul aventurii, fie ea şi culinară, şi nu vă sperie ideea să gustaţi ceva a cărui denumire nici măcar nu o puteţi pronunţa, atunci acest tur printre delicatesele bucătăriei mondiale vă va stârni cu siguranţă pofta de a călători, măcar de dragul unor astfel de specialităţi. Atenţie mare însă, ţineţi mereu tubul cu bicarbonat aproape. Ineditul clasament realizat de Times este deschis de specialitatea japoneză Fugu, realizată din peştele cu acelaşi nume, care, dacă nu e preparat corect, este otrăvitor. Nu există antidot şi, dacă aveţi ghinionul să înghiţiţi veninul (tetroxina, de 250 de ori mai puternică decât cianura), atunci nu prea mai aveţi cum să scăpaţi cu viaţă. Potrivit statisticilor, în fiecare an, 20 de curajoşi îşi pierd viaţa din cauza acestei delicatese.
Sângele de cobră, la mare căutare
Locul doi în clasament este ocupat de „sângele de cobră“, o băutură indoneziană preparată din sânge şi din inimă de cobră, amestecate cu Arrack, un lichior local derivat din trestia de zahăr. Cei care au avut curajul să-l savureze – trebuie înghiţit dintr-o singură sorbire- afirmă că ineditul „cocteil“ este mult mai bun decât Viagra. Medalie de bronz pentru tarantulele fripte cambodgiene, prăjite în ulei, zahăr şi usturoi. Cei care au savurat această delicatesă spun că pe exterior tarantulele sunt foarte crocante, iar pe interior se topesc în gură. Urmează în clasament Durianul, un arbore din familia Bombacaceae, ale cărui fructe au pulpă de culoare albicioasă sau gălbuie. În ciuda mirosului îngrozitor, care seamănă cu cel al unui cadavru în putrefacţie, cei care au avut ocazia să îl savureze spun că acesta are un gust sublim şi răcoritor. Fructul tipic din Vietnam se găseşte însă în Indonezia, unde poartă numele de tempoya. Aici este lăsat să fermenteze, după care este servit cu ceapă, sare şi oţet. Ocupantul locului cinci vine din Marea Britanie. Este vorba de specialitatea din miel fript din Lancashire. Însă, atenţie, nu vorbim aici de coaste sau muşchiuleţ de miel, ci de testicule curăţate, tăiate bucăţele şi prăjite.
Şoareci şi larve la tigaie
Din Africa de Sud soseşte cea de-a şasea specialitate. Este vorba de Mashonzha, un vierme care trăieşte în arborii Mopani şi care poate fi mâncat viu sau fript. Locul şapte în clasament este ocupat de carnea de iguană. Dacă e să le dăm crezare celor care trăiesc în Salvador, aceasta seamănă cu carnea de pui, doar că este puţin mai tare. Pe locul opt regăsim specialitatea Poi hawaian, o pastă comestibilă, cu un gust foarte puternic, obţinut din rădăcina otrăvitoare de taro, un tubercul cu coaja groasă, de culoare maro, ridată, rugoasă şi păroasă. Miezul este cărnos, de culoare deschisă, cu conţinut mare de amidon şi cu un gust dulceag. Penultima poziţie în clasament este ocupată de Huhu, o larvă prăjită din Noua Zeelandă. Clasamentul este închis de una dintre ciudăţeniile culinare ale planetei, mai precis, Boruga, un rozător sud-american foarte căutat pentru gustul cărnii sale.
