S-a născut într-o familie care iubea folclorul, aşa că nu a mirat pe nimeni că, într-o zi, Nicu Creţu a luat vioara şi a început să cânte ca şi cum ar fi făcut acest lucru dintotdeauna. Au ajuns o singură fiinţă el şi vioara lui, mereu împreună, la orice ceas.
Maestrul Nicu Creţu, directorul şi dirijorul de astăzi al Ansamblului Folcloric „Maria Tănase“, a văzut lumina zilei în Măceşu de Sus, într-o familie cu dragoste pentru folclor, pentru muzica populară oltenească. Tatăl său, Constantin Creţu, cânta la vioara la horele din sat. Micuţul era tot timpul în preajma sa, vrăjit de instrumentul pe care tatăl îl mânuia cu atâta pricepere. „M-au fascinat jocurile populare specifice, atât ca linie melodică, dar mai ales prin frumuseţea lor, aşa cum se năşteau ele când se prindeau în joc măceşenii mei“, a povestit maestrul Nicu Creţu. Nimeni nu s-a mirat când, într-o zi, copilul a luat vioara tatălui şi a început să descifreze tainele cântatului. Din acea zi, o legătură specială avea să se lege între cei doi, copilul şi vioara, o legătură care a dăinuit peste ani.
Un dirijor de cursă lungă
Tot ceea ce a urmat acelei zile a fost numai în numele artei, al întreţinerii şi dezvoltării acestei relaţii speciale cu vioara. „Anii de şcoală elementară i-am petrecut la hora satului, cântând din vioară în formaţia tatălui meu. Anii de liceu care au urmat, la „Nicolae Bălcescu“, m-au găsit la conducerea orchestrei populare pe care reuşisem să o înjghebăm împreună cu regretatul profesor Ion Stroescu, dar şi renumiţii profesori de muzică Mâşulescu şi Ghelaru. În paralel, mă pregăteam şi la vioară. Atunci am cunoscut taina notelor muzicale“, a mai spus maestrul Creţu.
Ajuns la Timişoara, la facultate, Nicu Creţu nu s-a despărţit de folclorul românesc. A activat în Ansamblul Studenţesc „Doina Timişului“, dar şi la Ansamblul Folcloric „Timişu“ al municipiului Timişoara, cu care a efectuat şi primele turnee, în Franţa, Belgia, Grecia, Italia, Iugoslavia, Germania. Drumurile aveau să îl conducă însă prin 1971 spre Oltenia natală. „După terminarea facultăţii m-au repartizat la Craiova, la Electroputere. Nu mă puteam descotorosi însă de dragostea dintâi – vioara, aşa că în acelaşi an, care coincide cu revenirea acasă, am preluat ansamblul Mugurelul al întreprinderii. Asta până în 1991, când s-a înfiinţat Ansamblul «Maria Tănase» şi am trecut la pupitrul direcţiei artistice în calitate de dirijor“, a adăugat maestrul Creţu. Anii care au urmat l-au găsit tot aici, cu aceeaşi vioară în mână. A dirijat 17 ediţii ale Festivalului de muzică populară „Maria Tănase“, i-a acompaniat pe toţi marii artişti ai ţării. A ajuns în scurt timp să fie apreciat şi iubit. „Am muncit mult, cu toată dragostea, cu toată fiinţa mea. Muzica este tot ce ştiu eu să fac mai bine, de aceea mi-e atât de uşor să mă exprim prin ea. Cântecul popular este pentru mine un crez, cel mai frumos dar oferit de Dumnezeu neamului acesta, cea mai mare bogăţie din punct de vedere spiritual“, a menţionat Nicu Creţu.
