Aţi ratat vacanţa de 1 mai? Sau pe cea de Paşti? Sau, pur şi simplu, aveţi chef de încă una? Răspunsul este simplu, iar destinaţia, încântătoare: două zile la Băile Herculane fac cât un concediu întreg!
Nu se află în Oltenia, e drept, dar puţini sunt oltenii care nu s-au bucurat măcar o dată de frumuseţile acestui loc. Pitită pe după stânci împădurite, gâdilată pe pântece de neastâmpăratele cascade ale Cernei, ninsă pe la tâmple de poieniţe, troiţe şi câte şi mai câte alte minunăţii, înveşmântată în aer tare, de munte, în care sulful, iodul şi alte astfel de esenţe rare dau locului un parfum aparte… Ce să mai … un petic de rai ce poate fi descris simplu, în doar două cuvinte: Băile Herculane.
Apele sacre ale romanilor
Integrată în Parcul Naţional Valea Cernei-Domogled, având o poziţie deosebit de pitorească, staţiunea Băile Herculane se află pe aceeaşi paralelă cu Nisa şi Veneţia – amănunt ce poate să ofere singur o imagine concludentă asupra climatului uşor, agreabil, cu influenţe mediteraneene. Dacă mai pui alături vechimea de două milenii a acestei aşezări, ale cărei vestigii au rămas până astăzi – apeducte, băi, statui, monede, tabule votive de pe vremea romanilor – arhitectura deosebită a întregii staţiuni, în mare parte lăsată în paragină, din nefericire, dacă socoteşti toate aceste lucruri laolaltă într-o evadare de două zile din aglomeraţia agresivă a unei metropole, atunci tabloul întreg al micului oraş aristocratic te poate lăsa fără respiraţie.
Nu sunt puţine locurile care atrag ca un magnet turişti din toate zonele ţării, dar şi din străinătate. Renumele băilor îl dă însă excepţionala putere tămăduitoare a „apelor sacre“ de pe Valea Cernei, ape cărora romanii sosiţi în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear, sub semnul tutelar al lui Hercules.
Tratamentul de care se bucurau romanii acum mii de ani poate fi gustat şi astăzi în băile de la Hotelul Roman, în aceleaşi bazine vechi de secole. Închise în perioada comunistă, amenajate o vreme ca muzeu, acestea au fost redeschise de câţiva ani publicului larg. În schimbul unei sume consistente, tratamentul se aplică după vechea reţetă: masaj, baie de sulf cu un ceai aromat de plante la muchia bazinului şi sudaţie. Rezultatul – un buzunar mai uşor, un tonus- tot aşa şi durerile de oase dispărute ca prin farmec.
Pensiuni după buzunar
Pentru cei care preferă totuşi să-şi ia „medicamentul de Herculane“ în mijlocul naturii, ba chiar la lumina lunii, soluţia este una şi bună: izvoarele fierbinţi presărate de-a lungul malului apei sau, cum li se mai spune popular, gâldanele. Aici, în bazine de patru, şase metri pătraţi, în care aburii sulfului ascund identităţi, orele şi poveştile trec fără număr. Nici romantismul nu este uitat. Turistul îşi poate găsi refugiul la gâldanul de „sub pod“ (devenit celebru pentru obişnuiţii staţiunii), unde, înarmat cu o sticlă de bere şi cu un casetofon vechi, îşi poate descătuşa în voie pornirea spre visare. Sau poate apela la serviciile pensiunilor care au incluse în preţ şi tratamente romantico-termale, la cererea oaspeţilor: două cupe de şampanie, lumânări şi o floare la pahar pe marginea piscinelor. Gazde sigure în acest caz sunt vilele şi pensiunile „El Plazza“, „Lorabella“, „Hera“ sau hotelurile de trei, respectiv patru stele: „Sara's Sons“ şi „Ferdinand“.
Cu o plăcintă ţărănească sau cu o felie de pizza de la (evident) „Pizzeria Grecească“ şi cu o plimbare lejeră pe străduţele întortocheate ale staţiunii şi câteva clipe de răcoare pe malul Cernei, week-end-ul de odihnă şi relaxare la Băile Herculane este garantat. Şi lasă deschisă pofta pentru altul, în acelaşi loc şi cât mai curând!
Cea mai frumoasă staţiune de pe continent
Staţiunea Băile Herculane are un patrimoniu istoric de excepţie, memoria vie a 1854 de ani de existenţă (153 – 2007) neîntreruptă a staţiunii. După 1718 (Pacea de la Passarovitz), începe istoria modernă şi contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului Austriac. Din 1736 începe reconstrucţia şi modernizarea „băilor“, a căilor de acces, grănicerii bănăţeni construind aici majoritatea edificiilor din staţiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Staţiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalităţi, printre care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I şi împărăteasa Charlotte, împăratul Franz Iosef şi împărăteasa Elisabeta. În 1852, împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă staţiune de pe continent“, iar împărăteasa Elisabeta a scris un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezenţă distinctă şi încântătoare.
