„Filocalia lui Origen“, de Origen
Traducere: Silvana Avram
Sfinţii Grigorie de Nazianz şi Vasile cel Mare sunt cei cărora le datorăm această culegere de texte din vasta operă teologică a lui Origen. În decursul vremii, cartea aceasta a dobândit o valoare sporită deoarece a păstrat pentru noi, în original, o mare parte a muncii acestui „prieten şi mentor al Sfinţilor“, care altfel ar fi fost pierdută cu desăvârşire. Dincolo de importanţa sa textuală, această culegere merită o atenţie deosebită, ea constituindu-se într-o excelentă introducere la studiul gândirii lui Origen. Într-un timp al întemeierilor doctrinare, aşa cum a fost perioada primelor secole creştine, scrierile lui au oferit repere solide în multitudinea de teorii şi polemici referitoare la adevărata credinţă. Argumentaţiile pe care le regăsim în această carte sunt în întregime bazate pe textul Sfintei Scripturi, considerat a fi autoritatea de necontestat în materie.
Interpretând într-o manieră alegorică învăţăturile biblice, Origen îşi propunea să găsească deopotrivă temeiul divin şi cel raţional al credinţei. Teologia sa s-a constituit din atitudinile critice faţă de religiile păgâne şi din polemicile cu filozofii vremii, ca de pildă Celsus.
Multe dintre ideile sale cele mai importante ne sunt prezentate aici aranjate după anumite teme esenţiale, iar călăuze pentru înţelegerea poziţiilor sale teologice ne sunt doi dintre „bărbaţii cei mai luminaţi ai veacului lor“.
Origen s-a născut în jurul anului 185, în Alexandria, Egipt, într-o familie de creştini. După o educaţie bună primită în familie şi continuată în renumitele şcoli alexandrine, Origen îşi completează cunoştinţele teologice cu Clement, cel mai cunoscut apologet al timpului său, frecventând în acelaşi timp cursurile de filozofie ţinute de Ammonius Saccas, cel care a fost maestrul lui Porfir şi Plotin.
Când Origen abia împlinise 18 ani, Demetrios, episcopul bisericii din Alexandria, îi oferă conducerea şcolii catehetice, rămasă liberă prin plecarea lui Clement în Asia Mică din cauza persecuţiilor. Şcoala catehetică nu pregătea doar catehumeni în vederea primirii botezului, ci era totodată locul în care elevii erau deprinşi cu traiul ascetic, plin de privaţiuni. Origen însuşi ducea o viaţă austeră, mânca şi dormea foarte puţin, dedicându-şi cea mai mare parte a timpului studiului cărţilor sfinte. Sub puternica influenţă a lui Clement Alexandrinul, accentul cercetării sale se va deplasa spre descifrarea sensurilor alegorice şi mistice ale Sfintei Scripturi.
Reputaţia lui Origen creşte necontenit, nu numai pentru spectaculoasele convertiri la creştinism pe care le face, cât mai ales pentru cunoştinţele profunde şi variate de care dă dovadă în cursul disputelor filozofice sau religioase. În mediile creştine el se bucură de o autoritate de necontestat, fiind considerat un adevărat arbitru al credinţei.
În timpul persecuţiilor din timpul domniei lui Decius, Origen este nevoit să se ascundă timp de doi ani în casa unei nobile, pe nume Iuliana, răstimp în care scrie două tratate: „Despre rugăciune“ şi „Îndemn la martiriu“. Mai târziu va fi arestat, întemniţat şi torturat. Îndată ce persecuţiile încetează, Origen este eliberat, dar la scurt timp după aceea se stinge din viaţă în cetatea feniciană Tir, în anul 254. Avea 69 de ani.
Origen este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori bisericeşti. Fecunditatea lui literară este extraordinară.
