Rolul asasinilor este invaluit in mister inca din cele mai vechi timpuri; acele siluete din umbra care actioneaza in numele Mafiei sau al altor formatiuni, impotriva oponentilor acestora, nu stiu altceva decât sa „fure“ vietile altora, stergându-si apoi orice urma. Dar in India, in secolul al XIV-lea, aceasta nu era numai o profesie sau o modalitate de plata a taxelor, ci o forma de religie.
Cultul asasinilor era secret, practicat de barbati si tinut ascuns de privirile si auzul femeilor. Membrii cultului erau hindusi, musulmani si sikh. Punctul lor comun era priceperea in arta strangularii cu ruhmal – un material imprimat in alb si galben care il reprezenta pe zeul nepalez al distrugerii. Asasinii erau organizati sub forma unei societati religioase, dedicata unei zeite a carei aparitie pe Pamânt avea sa fie amânata cu 1.000 de ani pentru fiecare crima comisa.
De-a lungul anilor, grupuri mari de sectanti, numarând pâna la 200 de barbati, au actionat in diverse regiuni, fara a intâmpina vreun impediment din partea autoritatilor indiene. Societatea-mama se numea „Thuggee“ (termenul, adaptat pentru limba engleza – „thug“ – se refera la un criminal periculos).
Cel mai cunoscut dintre acesti asasini a fost Thug Behram, care sustinea ca ar fi strangulat 931 de persoane, in perioada 1790 – 1830. Insa autoritatile britanice, care prin interventia lor au distrus aceasta societate a asasinilor, sustin ca indianul ar fi ucis numai 125 de oameni, asistând la alte 250 de crime.
