1 C
Craiova
duminică, 5 decembrie, 2021
Știri de ultima orăLocalDoljCristian Dumitrașcu: ,,Am speranța că acei copii târâți în stânga și-n dreapta de sărăcie ne vor schimba viitorul”

Cristian Dumitrașcu: ,,Am speranța că acei copii târâți în stânga și-n dreapta de sărăcie ne vor schimba viitorul”

Dintr-o magherniță, de doar 30 de metri pătraţi, pe care au transformat-o în sediu, Asociația Povestea Mea are grijă de copiii și persoanele din mediile sărace din Filiași, dar și din zonele din apropiere. Un loc al speranței că lucrurile vor fi mai bine și unde vei găsi sprijin necondiționat.

Singurul ajutor al asociației sunt donațiile și oamenii modești și dedicați care dau și din propriul buzunar atunci când cineva are nevoie de ajutor. Până acum, Asociația Povestea Mea a construit șapte case de la zero pentru persoane care au rămas fără un acoperiș deasupra capului, au ajutat undeva între zeci și sute de oameni, iar în prezent se ocupă de 27 de cazuri, fie ele sociale sau medicale. Și oamenii s-au obișnuit să le scrie sau să sune atunci când au alimente, haine, mobilă sau alte lucruri pe care nu le mai folosesc și vor să le doneze, să le dea unei familii care chiar are nevoie.

Faptele bune, fără un cadru legal, sunt privite cu scepticism

Ideea deschiderii unei asociații pentru a ajuta și avea grijă de copii și persoanele din medii sărace s-a născut acum aproximativ 10 ani, într-un moment de cumpănă pentru Cristian Dumitrașcu, președintele Asociației Povestea Mea. A făcut mult voluntariat, a mai încercat cu o asociație, dar lucrurile au început să se miște atunci când a apărut Povestea Mea. Și-a dat seama că oamenii sunt sceptici în privința faptelor bune, fără un cadru legal. Și cum fiecare ființă are o poveste de împărtășit s-a gândit să spună povestea tuturor, fie ea tristă, ori fericită.

,,Înainte de a fi asociația Povestea mea a mai fost o asociație și înainte de asociație a fost mult voluntariat. Eu cunosc tainele voluntariatului încă de prin 2011-2012, perioadă în care eram prin Miercurea-Ciuc. Atunci a apărut toată partea cu ajutorarea și tot ce a însemnat voluntariat. Ulterior, am încercat să găsim căi legale pentru a putea ajuta în masă. În momentul în care începi de unul singur, oameni sunt sceptici. Atunci când încerci să desfășori lucrurile atât pe o cale legală, cât și alături de oameni. Ideea asociației ,,Povestea mea” a început într-un moment de cumpănă pentru mine. Și eu am fost încercat de diverse. Am spus doar atât, fiecare om, orice ființă, are o poveste. Indiferent că vorbim de oameni, indiferent că vorbim de animale ne rezumăm la o poveste, fie ea tristă, fie veselă, fie cu un final fericit sau nefericit.

Este o poveste la mijloc. Mare parte din activitatea Asociației se desfășoară în Filiași și în zonele adiacente. Am avut ceva cazuri și spre Craiova. În mare parte, atingem Doljul și Gorjul. Ce se poate. În funcție de unde apar cazurile, fie că vorbim de cazuri sociale, medicale, fie alte acțiuni pe care le putem desfășura. În sine, totul se desfășoară doar pe baza de voluntariat. Am refuzat ideea de angajare. Până în momentul de față niciunul dintre participanți nu este remunerat”, spune Cristian Dumitrașcu, președintele Asociației Povestea Mea.

,,Am mers și din poartă-n poartă pentru diverse cazuri”

Asociația se ocupă atât de cazuri sociale, cât și de cazuri medicale. După ce au devenit mai cunoscuți în mediul online, oamenii au început să le ceară ajutorul, pentru că au văzut că orice ar fi, cei din cadrul asociației mereu găsesc o soluție la orice problemă.

,,Recent, am avut cazuri medicale. Avem un copil pe care l-am trimis în Turcia pentru a-și rezolva o problemă la picior. Din păcate, medicii au fost nevoiți să i-l amputeze și urmează să ajungă în țară. Am avut cazul lui Emilian cu o operație de scolioză. Acum ceva ani, am avut o operație la Spitalul Monza. Am avut cazuri medicale suficient de multe. La început era mai greu pentru că trebuia să-i căutăm noi. După ce am devenit puțin mai cunoscuți și în mediul online, au început să ne caute ei, pentru că au văzut că, într-un fel sau altul, găsim o soluție pentru problemele lor. Ne sună, ne întâlnim. Ducem cazurile până la capăt. Nu stăm doar în spatele unui calculator și așteptăm să vedem: se donează, nu se donează. Mărșăluim, dacă este nevoie. Am mers și din poartă-n poartă pentru diverse cazuri”, spune Cristian Dumitrașcu.

Până acum, asociația a reușit să construiască de la zero șapte case

Pe lângă multele cazuri de care se ocupă, Asociația Povestea Mea încearcă să strângă și câțiva bănuți pentru a îndeplini visul pe care l-au avut încă de la început: să construiască un centru social pentru persoanele aflate în situații crunte. Știu că va fi greu, dar nu renunță și speră că îl vor duce la bun sfârșit orice ar fi.

,,În momentul de față, ne omorâm să strângem ceva bănuți. Dorim să ridicăm un centru social. O casă socială prin care să putem aduce la un loc cât mai multe persoane care provin din medii defavorizate, dar crunte. Adică, acolo unde nu mai există un acoperiș deasupra capului. Când vorbim de o locuință socială vorbim de ceva mare, amplu, 17-18 camere. Eu știu că este un business nebun, dar, până la urmă, îl finalizăm indiferent de situație. Momentan, ne ocupăm de cazurile sociale care sunt active prin intermediul asociației, mai exact undeva la vreo 23 de cazuri, pe care le monitorizăm îndeaproape.

Avem șapte case sociale construite la diverse cazuri. Acum avem activitatea de începere de toamnă, chiar am făcut ceva frumos: împânzirea orașului cu pungulițe cu mere și un mesaj care să le aducă aminte, totuși, că și bunătatea are gust”, spune Cristian.

Aproape 40 de copii au fost, vara aceasta, pentru prima dată la mare

Vara aceasta, Asociația Povestea Mea a reușit să ducă până în 40 de copii, cu vârste cuprinse între 8-17 ani, pentru prima dată la mare. Pentru copii a fost o experiență de neuitat. Au fost uimiți când au văzut marea, unii dintre ei chiar au plâns. Au fost atât copii din familii sărace, dar și copii cu o situație puțin mai bună, ceea ce i-a ajutat să învețe unii de la alții și să se bucure de ceea ce au.

,,Am fost aproape 40 de persoane. Am luat copii din medii sociale diferite. Indiferent din ce mediu social a provenit trebuia să fie neapărat pentru prima dată la mare. Doream să vedem emoția aceea. Am vrut să-i punem la un loc pentru că și cei care o duc ceva mai binișor aș fi vrut să conștientizeze ce înseamnă, pe bune, să lupți pentru a avea o viață cât de cât ok. I-am pus și pe cei care nu prea au avut noroc să aibă parte de liniște în familie lângă cei care au fost ceva mai norocoși, să vadă și ei ce înseamnă să duci o copilărie. A fost o experiență foarte frumoasă, atât pentru ei, cât și pentru noi.

Pentru ei, în primul rând, a fost un mare wow. Au zis: așa arată marea?! Am avut și copilași care au plâns. Ne-au îmbrățișat și ne-au mulțumit. Cred că asta a spus tot. Restul chiar n-a mai contat. A fost destul de dificil pentru că, atunci când un copil nu iese din propria localitate este greu să se adapteze instant la ce e nou. I-am înțeles întru totul pentru că și noi am simțit aceeași emoție cu ani în urmă”, spune Cristian Dumitrașcu, președinte Povestea Mea.

Cosmin, băiatul care a uimit o țară întreagă

Cazul lui Cosmin, băiatul care a uimit o țară întreagă, reprezintă una dintre cele mai sensibile corzi pentru asociație. Cu mama bolnavă, tatăl nevăzător și fratele mai mic cu autism, Cosmin mergea de la 11 ani cu animalele ca să-și poată întreține familia. Asociația Povestea Mea le-a construit o casă de la zero și a reușit să le schimbe viața. Și în continuare, îi ajută lunar cu alimente și cu plate facturilor.
,,Marcant, pentru noi, a fost cazul Cosmin. Un copilaș care a muncit încă de la vârsta de 11 ani. A fost și mediatizat, anul trecut cred. A muncit de la 11 ani ca să-și întrețină propria familie pentru că mama lui era bolnavă, tatăl nevăzător, fratele cel mic cu autism. El a renunțat la școală pentru a merge cu animalele din sat, pentru că asta era singura slujbă disponibilă în perioada respectivă.

Acolo am reușit să le schimbăm efectiv viața. I-am construit o casă de la zero și i-am ajutat și încă îi ajutăm, lunar, fie cu alimente, fie cu acoperirea facturilor, cu orice nevoie. Chiar mai înainte, m-a sunat o doamnă din Craiovița și a zis că l-a văzut pe Cosmin și i-a luat un costum pentru fratele lui. A zis că lucrează la oftalmologie, și în cazul în care are nevoie de ceva, să venim cu el. Oamenii se implică. Se regăsesc în cazuri, îi identifică ușor pe stradă și încearcă să ducă povestea mai departe.

Asta pe parte socială, iar pe parte medicală am avut cazul Emilian, care ne-a distrus și încă ne distruge pe zi ce trece. Pentru că, este vorba de un caz medical grav, o boală genetică foarte grea. Fiindu-i omului cât mai aproape de fiecare dată, într-un fel sau altul trăiești propria lui viață sau trăiești, cumva, în povestea lui. Nu știu, dacă zic câteva zeci de cazuri sunt puține, sincer. Dacă zic câteva sute, exagerez. Suntem undeva la mijloc”, spune președintele Povestea Mea.

Într-o ,,magherniță” s-a născut bunătatea

Asociația Povestea Mea are un sediu mic, o magherniță dată de autoritățile locale, pe care au reabilitat-o manual, în propriul stil. Multe pătrățele colorate care-ți dau speranță.

,,Doar din donații, în mare parte. Micile gesturi pe care le mai facem le facem din propriul buzunar pentru că suntem angajați cu toții. Am reușit să avem un sediu. Autoritățile ne-au dat o încăpere de 30 mp pe care am super mega colorat-o. Cred că am făcut undeva la 1600 de pătrățele colorate manual. Am făcut, efectiv dintr-o magherniță, și scuzați-mi termenul, ceva frumos”, spune Cristian.

Cine este omul din spatele asociației Povestea mea sau ,,Nea Cristi”, cum îi spun copiii?

Nea Cristi cum îi spun copiii este un om blând, calm și emană bunătate. Dintr-un om simplu, care și-a tocit mâinile pe băncile școlilor, Cristian Dumitrașcu și-a găsit timp și pentru muncă, dar și pentru a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși. De mic a fost învățat să împartă ce are cu cei din jur și tot face asta de atunci.
,,Cristian Dumitrașcu, 34 de ani îi fac peste 11 zile. Sunt un copil crescut simplu, viitor om, adult la fel de simplu. Mi-am tot tocit mâinile pe băncile școlilor. Am condus, la un moment dat, o exploatare minieră. M-am tot învârtit pe ici-colo cu contabilitate și altele. Sunt programator de meserie. Crescând singur la părinți, am învățat pur și simplu să împart cu alții, pentru că n-am avut prieteni, n-am avut cu cine să vorbesc. Am trăit singur, chiar dacă am trăit la bloc.

A fost o zonă mai singuratică și a trebuit să «cerșesc», într-un fel sau altul, atenția altora. Și cum făceam asta, învățând să împart. Deși, noi cei care creștem singuri la părinți ar trebui să fim mai individualiști, mai restrictivi. N-am învățat așa. Părinții mei au zis: ai ceva, nu sărăcești dacă dai în stânga și-n dreapta și cu siguranță nici respectivul nu se îmbogățește și nici nu profită de tine. Ai făcut asta, fă-o din suflet. Timp liber nu prea am, pentru că dimineața sunt cu serviciul. Citesc foarte mult, extrem, extrem de mult. Îmi place tot ce înseamnă psihologie. M-am învârtit foarte mult în psihologie.

Mi-a plăcut să cunosc omul îndeaproape. Nu vorbesc în general despre mine pentru că îmi place mai mult să stau să ascult povești, să le spun așa cum le văd și așa cum îmi doresc să le vadă și alții. În fond, atunci când scriu acele povești, pentru că tot ce înseamnă text a fost și rămâne scris de mine, îmi place să mă implic emoțional”, spune președintele Asociației Povestea Mea.

,,Acei copii, care, la momentul de față, sunt târâți în stânga și-n dreapta de sărăcie, ne vor schimba viitorul”

Copiii și persoanele aflate în situații grele ne dau, de cele mai multe ori, cele mai dure lecții. Nu se plâng, strâng din dinți, își acceptă situația și speră că mâine va fi mai bine.

,,Putem învăța să îndurăm mult mai multe. Putem învăța să ne abținem. Putem învăța să strângem din dinți, chiar și atunci când nu e momentul, pentru că ei nu se plâng de nimic. Pur și simplu, acceptă situația așa cum este. O tratează ca atare și nu neapărat se văd superiori celorlalți. Pur și simplu, zic dacă nu avem, asta e. Mâine poate o să fie mai bine. Cred că asta ne crește puțin și rata de încredere. Ducem, cumva, speranța către extrem. Asta putem să învățăm. Să avem speranța că, totuși, va exista o schimbare și sunt sigur că, la un moment dat, acei copii, care la momentul de față sunt târâți în stânga și-n dreapta de sărăcie, ne vor schimba cumva viitorul. Ei sunt supuși încercării foarte, foarte mult și ne dau speranță că își vor trasa viitorul în cu totul și cu totul altă direcție”, mai spune Cristian Dumitrașcu.

Marina Andrei

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI DE ULTIMA ORĂ

Precipitații, vânt puternic și polei în mare parte din...

ANM a transmis o informare meteo de precipitații, intensificări...

ȘTIRI GdS