Tot mai mulți locuitori din comuna doljeană Sadova au mizat, în ultimii ani, pe cultura de pepeni. În prezent, nu mai puțin de 200 de persoane se ocupă cu această îndeletnicire și încearcă să aducă pe piață produse de calitate, care să câștige lupta cu importurile. În această perioadă, oamenii recoltează primele producții din acest an și se îndreaptă cu ele spre piețele din vestul țării, în speranța unui câștig mai bun.
A început sezonul recoltării pepenilor, iar pe câmpurile din Sadova era ieri forfotă mare. Cei care au optat pentru această cultură au început să strângă primele producții din acest an și se grăbesc să ajungă cu ele în piețele din întreaga țară. Cătălin Bulacu cultivă pepeni pe o suprafață de aproximativ opt hectare și spune că investițiile pe care le-a făcut depășesc 20.000 de lei la hectar. Munca a început din luna martie, iar de atunci nu a trecut nici o zi în care să nu fie în câmp. Acum adună primele recolte și spune că unul dintre avantajele acestei culturi este faptul că este timpurie. „Cu tehnologiile aplicate încercăm să ieșim puțin mai devreme pe piață pentru că în zona noastră mizăm pe timpurietate. Încercăm să prindem și noi un preț mai bun, deși, în ultima vreme, în momentul în care ieșim, piața e saturată de lubeniţă din Grecia. Investiția pe hectar este de aproximativ 15.000 de lei, dacă nu cumperi plante altoite, iar în cazul în care cumperi altoite, ajungi la 20.000 de lei pe hectar. Trebuie să ne acoperim cheltuielile, iar primii pepeni vor ajunge pe piețele din Timișoara. Acolo avem clienți fideli, oameni care au încredere în noi și ne apreciază marfa, și sperăm să obținem un preț mai bun acum, la început de sezon. Anul trecut, lubenița a ajuns la 20 de bani pe kilogram. La suma asta nu numai că nu câștigi nimic, ci şi pierzi“, a spus Cătălin Bulacu.
„Noi dăm cu sapa, prin căldură, iar bișnițarii profită de munca noastră“
Pe o altă parcelă, un alt fermier își aduna recolta în soarele arzător al amiezii. Sunt peste două decenii de când cultivă pepeni și spune că în fiecare an este la mila cerului. Muncește, investește, dar niciodată nu știe cu ce se va alege la sfârșitul fiecărui sezon. Anul acesta a înregistrat deja primele pagube în urma ploilor căzute în ultima perioadă și spune că, pentru a-și amortiza investițiile, se va îndrepta tot spre piețele din Timișoara sau Cluj. „Cultiv pe o suprafață de patru-cinci hectare, iar producția este numai cu știrea lui Dumnezeu. În cele mai bune cazuri, este de 40-50 de tone la hectar. Am avut probleme și din cauza ploilor acide, care au căzut de curând și care au afectat o parte din producție. Investiția pe un hectar este de 25.000 de lei. Acum prețurile sunt mai bune, dar scad de la o zi la alta. Vom merge cu marfa spre Timișoara sau Cluj“, a declarat Costel Zamfir.
Bărbatul spune că în fiecare an se confruntă cu aceleași obstacole. Lipsa pieței de desfacere, supraproducția, lipsa ajutoarelor, în caz de calamitate, sunt cele mai stringente probleme ale cultivatorilor de pepeni din comună Sadova. „Probleme pe plan local nu există, doar statul ne-ar putea sprijini. Dacă ne-ar putea ajuta cu o subvenție la hectar, ar fi bine. La fel de important ar fi dacă ar face un centru de colectare sau să ajungem mai ușor în magazine… Ar fi foarte bine şi dacă ne-am asocia. Am avea și sprijin, și piață de desfacere. Am dori ca autoritățile centrale să vină în teren și să stea de vorbă cu noi, să ne sprijine, să vadă cu ce probleme ne confruntăm. Ne-ar prinde bine să fim ajutați, nu ne-am mai duce și noi în afară, nu am mai lasă copiii acasă, nu s-ar mai degrada societatea. Nu vrem mult, vrem doar să fim ajutați în caz de calamitate. Sunt oameni care s-au împrumutat în bancă pentru a-și înființa culturile. Noi stăm aici și dăm cu sapa în căldură, iar bișnițarii în țară profită de munca noastră“, a explicat Costel Zamfir.
Lipsa forței de muncă este o altă problemă pe care o resimt acut cultivatorii de pepeni din Sadova. Vasile Şuşu lucrează de mulți ani în agricultură și spune că numai cu sudoarea frunții a reușit să își întrețină familia și să își crească cei doi copii. Acum, lucrează la unul dintre marii cultivatori de pepeni din Sadova și susține că resimte acut fenomenul lipsei de forță de muncă. „Săptămâna aceasta începem culesul și vom merge la Oradea, Bihor, Târgu Mureș. Vom vinde după cum merge piața. Din păcate, nu avem ajutor. Mulți au plecat în alte țări și nu mai are cine munci. Sunt plătiți și cu 70 de lei pe zi, dar nu vin. Vin două-trei zile și apoi renunţă, și de-asta se mărește timpul de lucru al celor care rămân“, a spus Vasile Şuşu.
Asocierea, un pas înainte pentru agricultură
În prezent, în comuna doljeană Sadova sunt 200 de cultivatori de pepeni, care lucrează în total aproximativ 500 de hectare de teren. De la an la an, numărul lor este în creștere, iar specialiștii din domeniul agricol spun că succesul acestora depinde în viitor de modul în care se vor asocia. „De la an la an, tot mai mulți tineri s-au întors din străinătate și au venit acasă, unde s-au axat pe cultura de pepeni sau pe grădinărit. Anul acesta au fost digitizaţi la APIA aproximativ 40 de tineri fermieri și sperăm să se finalizeze cu bine inițiativa lor. În general, oamenii își vând marfa în piața angro de la Dăbuleni sau chiar la Sadova, au clienţi care vin și cumpără direct din câmp, iar o parte din ei au spaţii special amenajate în anumite orașe, pe care le închiriază, stau toată vara acolo și își valorifică producția. Prețul deja a început să scadă, noi sperăm să rămână la 1 leu/kilogram, cât este acum pe piața de gros. Pe piață este cuprins între 2 și 4 lei pe kilogram. Dacă s-ar asocia, oamenii ar avea șansa de a-și vinde produsele mult mai ușor. Atunci valorificarea s-ar face la alt nivel, nu la marginea străzii sau în piaţa de angro. Ar fi un pas înainte și pentru oameni, şi pentru agricultură. Unii dintre ei sunt interesați să se asocieze, mai ales cei care vor să acceseze fonduri europene, și sperăm ca pe viitor să se facă aceste asociații și să le fie mai ușor“, a spus Simona Cîrnu, inspector agricol la Camera Agricolă Sadova.
Până când se va face acest pas, oamenii vor continua să îşi muncească terenurile pe cont propriu şi să spere că vor reuşi să îşi amortizeze investiţiile şi să îşi acopere pierderile, chiar dacă vor fi nevoiţi să bată ţara în lung şi în lat pentru acest lucru.
