21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalDoljFile din viaţa unui tânăr agricultor

File din viaţa unui tânăr agricultor

Maxim Tomiţă a împrumutat din tehnicile de cultivare a căpşunilor ale agricultorilor spanioli
şi le-a adaptat pe pământurile călăraşilor

În comuna Călăraşi, judeţul Dolj, se coc primele căpşuni. Agricultorii culeg roadele muncii lor. Maxim Tomiţă este unul dintre ei, un tânăr care munceşte pământul lăsat moştenire din generaţie în generaţie, transformându-l în afacere.

Încă de pe vremea strămoşilor, pământul era pentru ţăran aproape o patimă, parte din viaţa lui. Ţăranul nu concepea viaţa fără muncă. Un proverb spune că „munca are rădăcini amare, dar roadele dulci“. Ea nu era osândă, ci o mare datorie.
Oamenii credeau că dacă întâlneau, dimineaţa, în calea lor, un om harnic, atunci vor avea spor la muncă toată ziua. Omul harnic „e bun la chez (țarină – m.r.)“ – omul harnic e mereu binevenit.
Prin sat se umbla desculţ, pentru a simţi plăcerea atingerii pământului înfierbântat de soare sau a ierbii răcorite de rouă. Prin sat era veşnică mişcare, forfotă şi zumzet ca într-un stup de albine.
Satul de azi este obosit. Tinerii plecă din locurile natale spre un nou destin. Timpul ireversibil trece nepăsător peste bătrânii care au rămas.
Povestea care se spune despre comuna Călăraşi, cum că pe zi ce trece devine din ce în ce mai prosperă, despre agricultura renăscută prin câţiva tineri, ne-a mânat într-acolo.
După câteva ore de mers din cetatea Băniei, pe un drum drept petecit pe alocuri cu pietriş, nisip și te miri ce, ne afundăm tot mai mult într-o zona deşertică. Nisipul înlocuieşte florile din faţa curţilor. Căldura încinge asfaltul, piatra, pământul. Praful se ridică.
Odată ajunşi în comună, aerul se schimbă. Florile ne încântă privirea. Prezența omului harnic, plin de viaţă, se face simțită.
Coborâm din maşină, curioşi şi nerăbdători să aflăm secretul acestui loc ce capul nu-şi pleacă în faţa timpului şi a greutăţilor vremii. „Pe om poţi să-l minţi o dată, de două ori, dar de şapte ori nu ai cum. Asta înseamnă că în mandatele mele am fost aproape de ei, am avut şi realizări, iar oamenii şi-au dat seama că eu am nevoie de ei şi ei au nevoie de mine. Trebuie să îi respecţi pe oameni şi să nu îi minţi. Niciodată nu am promis ceva ce nu am putut să fac“, ne povesteşte Vergică Şovăilă, primarul din Călăraşi.
Punctul comun al oamenilor de aici este agricultura. Aceasta nu e o activitate uşoară, pentru că trebuie să i te dedici trup şi suflet dacă vrei să obţii randament.
Pornim împreună cu primarul într-un periplu în jurul comunei. De pe locul din dreapta al maşinii, cu un zâmbet larg, ne arată mândru drumurile, vegetaţia, şcolile, oamenii muncitori. Inima îi tresare, ochii i se măresc, spatele i se îndreaptă atunci când ne întâlnim cu un grup de copii care îl salută şi aleargă către maşină. „Mă ştiu, mă recunosc!“, spune mândru Vergică Şovăilă. Continuăm drumul şi ajungem în locul de unde a început totul. În locul în care pământul freamătă de roade.
Aici îl întâlnim pe Maxim Tomiţă, un tânăr de 28 de ani care îşi îngrijeşte cu mare atenţie plantaţia de căpşuni. Înzestrat cu o minte ageră, a împrumutat din tehnicile de cultivare ale agricultorilor spanioli şi le-a adaptat pe pământurile călăraşilor. „Am fost în Spania, am muncit la cules de căpşune şi am fost preocupat de tehnologia lor. Acasă, în mod normal le puneam fără folie, fără picurare, era mai greu. Tehnologia de acolo am adaptat-o aici şi a funcţionat“, ne-a povestit tânărul agricultor.
Verdele plantației picurat cu roşul căpşunilor ne fură privirea. Ne întrebăm cât efort şi timp s-au investit aici.
Munca începe din primăvară, de la prima sapă, şi nu e uşoară. Trebuie să te strecori printre coarde, mereu ca nişte capcane gata să îţi pună piedică şi să te facă să cazi peste lădiţele pline. Nu e vreme să te plângi. Te aşezi în capul rândului de căpşuni cu lădiţe în mâini şi începi să culegi, şi tot culegi căpşună după căpşună, rând după rând. Umpli lădiţă după lădiţă, rândurile se golesc treptat, spatele e tot mai aplecat şi mai țeapăn, iar momentul de final ceva mai aproape. „Ziua e lungă şi grea. Mereu trebuie să jumulim iarba şi să culegem. Eu unul nu rezist! Angajăm lume ca să putem culege, cam zece femei pe zi. Zilele sunt asemănătoare, mă trezesc dimineaţa la şase, mă spăl şi vin aici. Jumulesc iarba, punem apă, dar prima dată trebuie să le scoatem inimile de sub folie, mai ales când sunt micuţe“, ne explică Maxim Tomiţă.
Vremea este imprevizibilă, natura e uneori binevoitoare, alteori nu. Anul acesta vremea a ţinut cu oamenii. Soarele arzător a uscat pământul, un lucru benefic pentru căpşunile timpuri.
Chiar dacă munca este grea, pentru tânărul nostru aceasta a devenit o pasiune. Până la urmă, pentru el contează să facă ceea ce îi place şi este unul dintre norocoşii care este pe picioarele lui, conducând o afacere agricolă ce l-a atras dintotdeauna şi pe care e hotărât să o dezvolte cât îi stă în putere. „Îmi place agricultura, cu asta mă ocup, dacă nu mi-ar plăcea nu m-aș complica, puteam să rămân în partea cealaltă. Afacerea merge bine. Căpşunile ajung în angro Pucheni Bucureşti, înainte vindeam în piaţă, aici, în Craiova, dar preţul era mult mai mic și nu ne convenea. Angrourile ne dădeau preţuri de nimic, aşa că am luat maşini și am plecat către București“, a declarat Maxim Tomiţă.
De la Tomiţă am învăţat că primul pas pentru a reuşi în domeniul pe care ți l-ai ales constă în conştientizarea faptului că succesul apare doar în momentul în care suntem dispuşi să sacrificăm alte lucruri. Reuşita este posibilă doar în contextul unei munci susţinute. Prin urmare, trebuie să fii gata să renunţi la lucruri care îţi făceau plăcere, să îţi sacrifici timpul liber pentru a-l dedica în întregime acelor activităţi care îţi voi înlesni succesul.
Beatrice Spătaru

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS