Târziu, în noaptea de duminică spre luni, festivalul Intencity a închis porţile ediţiei de distracţie de anul acesta. A fost un succes? A fost mai bine decât anul trecut?
Ar trebui Primăria Craiova să continue această aventură în domeniul artistic care consumă resurse financiare importante de la bugetul local? Întrebările în sine poartă în ele răspunsuri pro şi contra şi, aşa cum se întâmplă în viaţă, depinde foarte mult din ce unghi priveşti problema.
Sunt mulţi care contestă organizarea acestui festival din fonduri publice şi care spun că ar trebui cedat unei firme private care să se ocupe de gestionarea lui, cu tot ce înseamnă finanţare pentru artişti, scenă, atragerea de sponsori, punerea în vânzare a biletelor.
Alţii spun că organizarea unui astfel de festival aduce vizibilitate Craiovei, ajută firmele din domeniul Horeca şi aduce şi bani la bugetul local.
Faţa 1
Dacă analizezi IntenCity strict financiar festivalul nu este profitabil şi este foarte probabil să nu fie niciodată. Sumele pe care Primăria Craiova le pompează anual în organizarea lui sunt de ordinul milioanelor de euro şi cresc de la an la an.
La ediţia de anul trecut, subvenţia pentru IntenCity a fost de 26,7 milioane de lei, anul acesta a urcat la 29,2 milioane de lei, adică aproximativ 6 milioane de euro. Cârcotaşii susţin că aceşti bani ar putea fi folosiţi pentru lucruri mult mai utile oraşului de care să beneficieze toţi locuitorii lui.
În plus, modul în care se cheltuiesc banii nu este transparent, iar aici o contribuţie importantă la perpetuarea acestei situaţii o au clauzele de confidenţialitate impuse de managerii artiştilor. În acest spaţiu al discuţiei apar semne de neîncredere privind modul în care aceşti bani ajung din contul primăriei în buzunarele artiştilor.
De asemenea, sunt voci care spun că IntenCity este doar un bâlci cu muzică şi artişti scumpi şi că oraşul s-a transformat într-o mare petrecere continuă în timp ce oamenii au probleme reale. Cu alte cuvinte, muzica nu ar acoperi sunetul ghiorţăielilor din stomac.
Faţa 2
Sunt aceste considerente empirice suficiente pentru a desfiinţa un festival cu bunele şi relele lui? S-ar putea răspunde cu o întrebare. De ce mergi la teatru, film sau la un concert? Nu ca să evadezi din cotidian, ca să-ţi hrăneşti spiritul, să vezi şi experimentezi lucruri noi? Acesta este beneficiul de nepreţuit al existenţei IntenCity.
Desigur, el nu poate fi cuantificabil, încadrat în cifre seci. Nu poţi cântări câte grame de fericire ai câştigat într-o seară în care ţi-ai văzut artistul preferat, dar simţi că ceva, acolo în tine, s-a schimbat în bine, ai o stare de împlinire care transcende realitatea cotidiană.
Da, poate de a doua zi, tânăr fiind, trebuie să continui să strângi banii de chirie, da, poate ca părinte, te gândeşti la ce să renunţi pentru a-i cumpăra copilului o carte. Problemele acestea nu dispar pentru că ai fost la festival. Dar, fie şi pentru o perioadă scurtă, mintea şi sufletul tău se vor hrăni din amintirea momentelor frumoase.
Şi, chiar dacă am intrat pe teritoriul inefabilului, el poate fi augmentat printr-o întrebare empirică: câţi artişti pe care, poate, nu ai fi avut ocazia să-i vezi pe viu în concert au venit la Craiova? Jason Derulo, Enrique Iglesias, J Balvin şi mulţi alţii au umplut arena din Craiova.
La ediţia care tocmai s-a încheiat publicul a fost format în mare parte din tineri şi foarte tineri, care au umplut mereu Sala Polivalentă. Nu discutăm despre trupele care vin acolo, despre mesajele îngrijorătoare din versurile lor. Poate aici, organizatorul va reflecta asupra problemei.
Dar afluenţa de tineri este un real câştig pentru acest festival. De remarcat, de asemenea, este organizarea foarte bună şi siguranţa din interiorul şi exteriorul perimetrului unde au avut loc concertele. Intencity Craiova nu este perfect şi nici nu va fi. El evoluează. În ce? Rămâne de văzut.
