Are numai 11 ani şi mai bine de jumătate din ei i-a petrecut în spitale. Când alţi copii deprindeau tainele jocului, el lupta cu un diagnostic nemilos: cancer la creier. Avea patru ani când i-a fost depistată boala şi, în ciuda vârstei fragile, a învins. A rămas totuşi cu sechele care îl urmăresc clipă de clipă, iar lupta pentru viaţă nu s-a încheiat. Este povestea lui Dragoş Condescu, un băieţel din satul Comănicea, comuna Secu, pe care Gazeta de Sud a relatat-o pentru prima dată în articolul „Împreună putem schimba viaţa unui copil din Secu“.

Pe 13 februarie a împlinit 11 ani. A petrecut acea zi alături de colegii de şcoală, în mijlocul cărora este fericit şi uită durerea. Durerea pe care o simte un copil care nu poate merge şi care şi-a petrecut mai bine de jumătate din viaţă prin spitale. La numai patru ani i se punea un diagnostic nemilos: hidrocefalie şi tumoră malignă la creierul mic. Au urmat ani de tratamente citostatice, de chin, de investigaţii. A fost operat şi a învins. La scurt timp, însă, boala a recidivat şi a urmat o nouă serie de citostatice. Cu mari eforturi, părinţii au reuşit să-l ducă pe Dragoş la o clinică din străinătate, unde a urmat tratamentul recomandat. „După ce a recidivat boala, am reuşit să mergem cu el la o clinică din Ungaria, unde a făcut radioterapie“, a spus Aniana Condescu, mama lui Dragoş. Tratamentele au dat randament, iar Dragoş a ieşit şi de data aceasta învingător din lupta cu cancerul. A rămas însă imobilizat într-un scaun cu rotile, iar de atunci este complet dependent de mama lui. Ea este cea care îl duce la şcoală şi îl aşteaptă după cursuri, ea este care în veghează constant. Dragoş este acum elev în clasa a III-a şi luptă în continuare pentru viaţă. În cazul lui, timpul trece diferit şi se măsoară în tratamente, investigaţii, drumuri la Bucureşti, şedinţe de recuperare. Toate acestea înseamnă însă costuri mult prea mari pentru o familie atât de numeroasă cum este a lui Dragoş. Are cinci fraţi mai mari şi doi părinţi îngenuncheaţi de boala fiului lor. Dragoş are nevoie în continuare de foarte multe şedinţe de gimnastică, de masaj, de recuperare şi de tratamente. „Sunt şapte ani de când luptăm ca Dragoş să fie bine şi nu mai avem bani să îl susţinem. Trăim doar din indemnizaţia copilului de handicap şi din alocaţia lui. Nici eu şi nici soţul nu avem un loc de muncă. Noi trebuie să mergem din două în două luni la Bucureşti, pentru ca medicii să evalueze starea lui. Sunt luni în care tratamentele ajung şi la 600 de lei. La acestea se adaugă cheltuielile cu alimentaţia, care este bazată în special pe fructe şi legume proaspete, dar şi cele cu întreţinerea copilului. Uneori nu avem bani nici să ajungem la medic. Acum trei săptămâni i s-a făcut rău, era agitat, tremura, nu mai putea să respire şi am fost nevoiţi să ajungem cu el la Craiova. Am găsit un pediatru foarte bun şi i-a făcut un tomograf. Rezultatul a fost bun, dar Dragoş este în continuare agitat. Ni s-a recomandat să îl examineze şi un neuropsihiatru, dar nu avem bani nici pentru transportul la Craiova. Ne-am dori să ajungem şi la Bucureşti cu el“, a spus Aniana Condescu, mama băiatului.
Dragoş este un luptător şi crede în şansa lui. Îşi doreşte ca într-o zi să se ridice din scaunul cu rotile şi să îşi împlinească visul de a merge şi de a fi un copil independent. Drumul spre recuperare este greu, dar nu imposibil. Cei care doresc să îl ajute pe Dragoş să continue lupta pentru viaţă pot suna la numărul de telefon 0756.333.050 sau pot dona orice sumă în contul deschis pe numele mamei sale la BCR, RO95RNCB 0746119449060001.

Monica Stuparu
Lucrează din 1998 la Gazeta de Sud şi consideră că unul dintre secretele reuşitei în acest domeniu este seriozitatea. E o persoană deschisă la ceea ce este nou, iar cea mai recentă provocare este să descopere tot ce se întâmplă în sistemul medical din Oltenia şi să ofere cititorilor informaţii corecte şi echidistante.