14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalDoljDramele deportaţilor din Oltenia şi Banat

Dramele deportaţilor din Oltenia şi Banat

Autorul Gheorghe Marcu prezintă în cartea „Deportaţii“ o parte mai puţin cunoscută din istoria contemporană a României şi anume poveştile din spatele deportărilor comuniste din Oltenia şi Banat în comuna Brateş, judeţul Galaţi, din perioada anilor 1951 – 1956.
Printre aceste necunoscute, Bărăganul şi Brateşul reprezintă atât un eveniment istoric, cât şi un adevărat fenomen. Autorul pune accent pe perioada anilor 1951 – 1957 în care s-a urmărit „Igienizarea Banatului şi Olteniei“, conform unui document redactat în anul 1956 la Timişoara. Acest plan îi viza pe marii fermieri, marii proprietari de pământ, industriaşi, hangii, cadre militare şi oameni de afaceri cu legături în Occident.
„Această carte am scris-o în memoria familiilor din Oltenia şi Banat care în vara anului1951 au fost deportaţi în comuna Frumuşiţa, judeţul Galaţi, de către regimul comunist, întrucât aceste familii erau considerate chiaburi. Am scris despre oameni cărora li s-a secerat destinul, le-au fost luate drepturile, iar viitorul le-a fost furat“, declară autorul.
Gheorghe Marcu redă atmosfera acelei perioade dificile, ce au simţit acei oameni, cum au trăit în perioada respectivă, în teamă şi teroare. „Brateşul a fost un loc în care şi-au dus amarul zeci de familii de deportaţi. Nefericiţi ai soartei, îmbătrâniţi, cu destinele furate, nu aveau un magazin de unde să-şi poată cumpăra o pâine sau o cutie de chibrituri, fără curent electric, au început lupta pentru supravieţuire. Arestate sub cerul liber, azvârlite în câmp, persoanele deportate din Banat au înjghebat primele aşezări, nişte bordeie din lut, acoperite cu stuf sau paie, unde domnea sărăcia şi mizeria. Bogăţia gospodăriilor ţărăneşti, ordinea şi civilizaţia au rămas departe“, scrie autorul.
„La începutul anilor 1960, autorităţile comuniste au dorit să şteargă orice urmă a acestei măsuri. Satele înfiinţate de persoanele care au fost deportate au fost rase de pe faţa pământului. Persoanele rămase, prea bătrâne sau singure, au fost nevoite să îşi caute alt loc, să plece în altă localitate. În urma lor, buldozerele au transformat casele în lutul din care au provenit. Satele construite în mijlocul câmpului şi-au pierdut urma pentru totdeauna. Au rămas doar în amintirea celor care le-au populat şi aceştia, din ce în ce mai puţini. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale comunismului, ci nişte luptători, care au transformat un handicap social, într-un motor al reuşitei personale“, încheie Gheorghe Marcu.
Beatrice Spătaru

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS