GdS a efectuat o analiză comparativă între sumele încasate de o persoană din salariu și sumele pe care le plătește la stat într-o lună, atât sub forma contribuțiilor și a impozitelor pe apartament și pe mașină, cât și sub forma TVA la alimente, accize la carburanți și la energie și alte taxe care ajung lunar către diverse instituții ale statului. În ambele situații, banii plătiți către stat sunt mai mulți decât cei încasați de persoanele care realizează veniturile.
Dacă totalizăm toate sumele care ajung în vistieria statului de la persoanele care muncesc, se poate observa că românii cu salarii medii și mici ajung să plătească la stat mai mulți bani decât le rămân lor din salarii, după o lună de muncă. GdS a efectuat o analiză a cheltuielilor lunare pe care le suportă persoane care au venituri mici și medii și am calculat câți bani din aceste sume sunt transferate direct sau indirect către diverse instituții ale statului.
În analiza GdS am introdus exemplul unui bărbat tânăr, fumător, care are o mașină cu o capacitate cilindrică între 1.400 – 1.600 cm cubi. Mai are un apartament cu două camere și am calculat o medie anuală a cheltuielilor cu întreținerea. În prima simulare am presupus că tânărul are un salariu net de 1.552 de lei, iar în al doilea caz am presupus că ar avea un salariu net de 2.043 de lei pe lună, adică echivalentul salariului mediu net pe Dolj în luna ianuarie 2018, iar celelalte cheltuieli au rămas constante. Calculele sunt aproximative și cuprind rotunjiri de sume.
La un salariu net de 1.552 de lei, persoana plătește la stat 1.669 de lei
În prima variantă, bărbatul câștigă pe lună un salariu net de 1.552 de lei, el având salariul brut de 2.599 de lei. Din salariul lui, craioveanul plătește la stat contribuția la asigurările sociale (CAS de 25%) de 650 de lei, contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS de 10%) în sumă de 260 de lei și impozit pe venit de 138 de lei, adică 10%. În total, ajung lunar în conturile ANAF 1.048 de lei de la această persoană.
Dar cum bărbatul are apartament, mai plătește și la Primăria Craiova, prin Direcția de Impozite și Taxe, un impozit anual de 120 de lei, cu bonificația de 10%. Am presupus că bărbatul are și mașină, deci achită impozitul pe autovehicul de 70 de lei pe an, respectiv taxa de parcare de 40 de lei. Rovinieta care îi permite bărbatului să circule pe drumurile publice costă circa 120 de lei lei an, iar ITP-ul ajunge la aproximativ 100 de lei pe an. Am împărțit toate aceste costuri la 12 luni, pentru a avea o imagine lunară asupra costurilor persoanei în cauză. Bărbatul mai achită RCA de circa 500 de lei pe an, către o firmă de asigurare.
La cât s-au scumpit alimentele în ultima perioadă, costul cu alimentele pe o lună se ridică la 600 de lei, inclusiv câteva mese de la firme de catering. Considerăm că bărbatul a achiziționat și produse nealimentare de 300 de lei pe lună, în medie, respectiv detergenți, săpun, pastă de dinți, poate chiar haine, încălțăminte, cosmetice și altele. Toate acestea sunt purtătoare de TVA. La orice achiziție de alimente, consumatorul pătește la stat 9% TVA către stat, iar la produsele nealimentare TVA este de 19%. Fumătorul poate aloca aproximativ 200 de lei pe lună pentru țigări, dacă fumează mai puțin de un pachet pe zi. Deci alte taxe care ajung la stat.
Într-o lună, bărbatul suportă costurile cu cablul tv, internet și cu factura lunară la telefonul mobil, să zicem de 160 de lei. O parte din bani reprezintă, de asemenea, TVA, care ajunge la stat. Până acum, după calculele noastre, persoana a plătit statului TVA total de 162 de lei.
Alte costuri, alți bani la stat
Factura de energie electrică este de 60 de lei pe lună în medie, iar noi știm că 67% din factură reprezintă sume care ajung la stat sub formă de TVA, accize, certificate verzi, contribuție la cogenerare. Deci, alți 40 de lei ajung la stat.
Combustibilul pentru mașină pentru un plin și jumătate ar costa 351 de lei pe lună (calculat la 5,83 lei pe litru), din care TVA, acciza normală și supraacciza totalizează circa 208 lei, bani care ajung la stat.
Întreținerea la apartament costă, într-o medie a lunilor de vară și de iarnă, circa 150 de lei pe lună. Cea mai mare parte din acești bani ajunge la firme de stat, ce aparțin de municipalitate, cum ar fi Compania de Apă Oltenia (pentru apa rece și canalizare) și Termo SRL (pentru apa caldă și căldură), să zicem 130 de lei.
La final de lună, tânărul trage linie și adună. El a cheltuit 1.914 lei pe lună, mai mult cu 362 de lei decât a câștigat. Deci, tânărul salariat ori se împrumută, pentru a avea un trai decent, ori renunță la ceva din cheltuielile lui lunare. Tânărul a câștigat 1.552 de lei pe lună, iar la stat a plătit 1.603 lei, sub diverse forme. Cu alte cuvinte, bărbatul a dat la stat, direct și indirect, mai mult cu 51 de lei decât a câștigat efectiv din salariul lui.
Practic, din venitul brut al bărbatului, statul încasează 61,67%.
În cazul unui salariu de 2.043 de lei net, cresc și sumele plătite la stat
Dacă presupunem că aceeași persoană are un câștig salarial net de 2.043 de lei pe lună, adică atât cât era câștigul salarial mediu net în ianuarie 2018, iar celelalte costuri rămân aceleași, ca în exemplul anterior, observăm că vor crește doar contribuțiile plătite statului și impozitul pe venit. Astfel, la un salariu net de 2.043 de lei, salariul brut ajunge la 3.484 de lei. Din aceștia, CAS care trebuie plătit la stat este de 871 de lei, CASS ajunge la 348 de lei și impozitul pe venitul din salariu este de 222 de lei. În total, tânărul craiovean plătește la stat numai din salariu 1.441 de lei.
În cazul în care presupunem că celelalte costuri au rămas aceleași, respectiv, cu impozitul pe apartament, pe mașină, cu consumul de benzină, cu mărfurile alimentare și nealimentare, cu telefonia, cu cablul tv, cu internet, cu întreținerea și restul, observăm că, în total, bărbatul plătește la stat 2.053 de lei, în plus cu 10 lei față de suma pe care a câștigat-o sub formă de salariu.
Având aceleași costuri ca în prima simulare, în acest al doilea caz, tânărul a plătit la stat 59% din venitul său brut.
Precizăm că am luat în calcul doar costurile minime necesare unui trai decent, fără să adăugăm costuri neașteptate, cum ar fi plata unor medici, a unor medicamente și nici costuri cu ratele bancare sau cu economisirea.
