Acasă Local Dolj Poveşti de viaţă din căminul de bătrâni: „Nu mai am mult până...

Poveşti de viaţă din căminul de bătrâni: „Nu mai am mult până vă salut“

-

Bătrâneţea şi singurătatea sunt cele mai grele boli ale sufletului, iar când apare şi un accident rutier, viaţa unui vârstnic devine un coşmar. Maria Marcu are 78 de ani, iar după o viaţă chinuită a fost nevoită să meargă la un cămin de bătrâni pentru că nu se mai poate întreţine singură, după ce un şofer a dat cu maşina peste ea.

Anul trecut, la 77 de ani, Maria Marcu începuse să se bucure de mai multă linişte, după o viaţă în care a avut mult de suferit şi a muncit din greu. În ultimii ani, se mutase la Craiova, în apartamentul fiicei plecate în străinătate, şi îşi găsise câteva tabieturi care îi făceau bătrâneţea mai uşoară. Mergea în parc, la piaţă şi se bucura de orice lucru mărunt. Însă, totul s-a schimbat într-o clipă, când un şofer a lovit-o cu maşina. De atunci s-a mutat într-un cămin de bătrâni. „Am aproape un an de când sunt aici. Anul trecut, într-o zi, m-am dus la piaţă în Craioviţa, că acolo stau, să cumpăr lobodă, că aş fi mâncat ciorbă. Când m-am întors de la piaţă, cineva mergea cu maşina cu spatele şi m-a lovit. Eu strigam să oprească pentru că mă omoară, el nu a auzit. M-a lovit şi mi-a fracturat piciorul şi bazinul. M-a întrebat dacă am ceva şi cineva care a văzut ce s-a întâmplat i-a spus să mă ducă la spital. M-a urcat în maşină şi m-a dus la spital. Mi-a făcut radiografie şi aveam fractură la picior. Apoi m-a văzut un ortoped şi mi-a spus că am şi bazinul fracturat. Când am ajuns la spital, imediat a venit şi miliţia. Când a văzut aşa, cel care m-a lovit a îngenuncheat lângă mine, m-a ţinut de mână şi mi-a spus că plăteşte el tot numai să fiu bine. Şi eu i-am spus miliţianului că îl iert, că a greşit şi el. Dar nu trebuia aşa, că eu sufăr mult. Când am plecat de la spital m-am dus la acasă, dar eu stăteam singură în apartament, la etajul trei, nu mai puteam să mă întreţin. Mai venea nepoţica şi îmi aducea mâncare, dar ce să mănânc cu durerile pe care le aveam… După aceea, l-a sunat fata pe cel care m-a lovit să vină să mă ajute şi să mă aducă la cămin. Apoi a mai venit de vreo patru ori la mine aici, la cămin, cu nevasta, şi mi-a mai adus câteva ceva. Dar în ultima vreme n-a mai venit. I-am aşteptat de Crăciun, dar n-au venit“, a povestit bătrâna.

„Mi-a părut rău, ce e drept, când am venit aici“

Maria Marcu este o femeie care reuşeşte să te înveselească imediat ce ai schimbat câteva vorbe cu ea. Chiar dacă a îndurat multe de-a lungul vieţii, zâmbeşte ca un copil şi povesteşte fragmente din viaţa ei, presărând câte o glumă sau câte o expresie care îți descreţesc fruntea. Nu-i place să se plângă şi se mulţumeşte cu puţinul pe care îl are. Chiar dacă nu a avut un trai prea bun, bătrâna rememorează chiar şi amintirile triste zâmbind. „Am o fată, care este măritată în Italia, și am o nepoţică din partea ei, care este asistentă. Fata mea a fost căsătorită cu un băiat de aici, din Craiova, şi au făcut împreună fetiţa asta, pe nepoţica mea. Dar el când a avut fata 11 luni, s-a luat cu una. Fata a aflat ce făcea el şi s-a dus cu nepoţica mea la cea cu care se încurcase. După aceea începuse să o bată pe fata mea. Într-o zi, eram acasă cu ei şi pregătisem masa. Eu i-am zis soţului să se ducă să îi cheme să mănânce. Noi îi auzisem că se certau de o oră şi atunci tăcuseră. Soţul mi-a zis să îi lăsăm în pace că nu se mai auzeau. Dar nu se mai auzeau că el o dăduse cu capul de pereţi. Când am intrat în cameră, ea era căzută în pat şi el îi dădea palme şi striga la ea. După aceea, el a luat-o pe femeia aia, a rămas cu ea. Imediat, fata mea a băgat divorţ, iar nepoata am luat-o la ţară, am crescut-o noi câţiva ani. Apoi s-a întors la Craiova şi a mers la şcoală. Eu stăteam înainte la Cârna, cu soţul meu, dar de când a murit el m-am mutat la Craiova. Mă mai duceam vara la ţară, mai munceam pe acolo. Mi-a părut rău, ce e drept, când am venit aici. Soţul meu e mort de 14 ani. El a zăcut din picioare, mergea în două bastoane. Dar a băut mult. Eu i-am spus că o să se îmbolnăvească de la atâta băutură. Bea numai rom şi vodcă. Într-o seară, a băut un litru de rom, apoi a căzut în curte şi s-a lovit la şold. Atunci mi-a zis să am grijă de el că de noaptea aia nu mai trece. Mi-a zis să îl iert pentru tot ce mi-a făcut“, a mai povestit bătrâna.

Munca a făcut-o fericită

Dacă o întrebi despre momentele fericite de care a avut parte, bătrâna îşi aminteşte despre perioada în care era angajată. Şi despre mama sa. „Momente fericite am avut când lucram într-un service în zona Dacia. Am trăit bine acolo, aveam 1.600 de lei salariu şi un şef minune de bun. Eu pregăteam maşinile pentru vopsit. Când eram acasă lucram perne, feţe de masă cusute, nici acum nu-mi vine să stau. Mi-am adus aminte de acum 54 de ani că i-am făcut fetei mele un pulover. O asistentă de aici vrea să lucreze şi ea şi îi arăt doar modelul. Mama mea m-a învăţat să lucrez. Ea a murit când aveam eu 12 ani şi eu deja învăţasem să lucrez“, a mai spus Maria Marcu.
Bătrâna nu îndrăzneşte să îşi mai facă planuri pentru viitor. Nu ştie ce îi mai rezervă viaţa. Este mulţumită că stă la cămin pentru că este bine îngrijită şi pentru că are cu cine să mai vorbească. „Aş rămâne aici pentru că nu are cine să mă îngrijească acasă. Eu sunt femeie mare, nepoţica nu poate să umble cu mine. Vara trecută mă duceam de trei ori pe zi în parc, dar acum nu mai pot să mai merg, nu mai am curaj să mă mai plimb singură. Când mă doare piciorul, îi zic doamnei care este cu mine în cameră: „Nu mai am mult până vă salut“. Mai glumim şi noi. Aici o ducem bine, domnul doctor ne zâmbeşte întotdeauna, vorbeşte cu noi, în martie ne-a adus mărţişoare“, a mai adăugat bătrâna.

ȘTIRI VIDEO GdS

Horoscop

Berbec Întâlnirile şi dialogurile cu prietenii sunt interesante, dar imprevizibile. Este posibil să revedeţi o cunoştinţă mai veche, de care nu mai...