14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalPortul Corabia e blocat

Portul Corabia e blocat

Aproximativ 650.000 de tone de grâu, oleagi­noa­se și alte produse agricole sunt blocate în portul Corabia, comercianții plângându-se că din cauza condițiilor de pe Dunăre nu se mai poate încărca nici o barjă, iar ei sunt obligați să recurgă la transportul feroviar sau rutier pentru ca marfa să ajungă la Constanța, cheltuind de trei ori mai mult. Pentru APDF Giurgiu, care ar trebui să dragheze zona, lucrarea nu este, însă, profitabilă.

Problemele în portul Corabia nu sunt noi, spun comercianții de cereale, cei care au cel mai mult de pierdut de pe urma faptului că apele Dunării au scăzut foarte mult și, din cauza depunerii nisipului, în prezent nici o barjă nu se mai poate apropia pentru încărcarea mărfii. Anul acesta însă situația este mai gravă decât oricând, așa că s-a cerut sprijinul autorităților.
Primăria Corabia, la rândul său afectată de situație, pentru că nici portul de agrement, din același motiv, nu e functional, a adus la cunoștință prefectului județului Olt situația, iar joi, 30 august, la Prefectura Olt s-a convocat în ședință Comitetul Județean pentru Situații de Urgență, în urma căruia s-a luat hotărârea ca aspectele semnalate să fie aduse și la cunoștința Comitetului Național pentru Situații de Urgență și a Ministerului Transporturilor. Cei direct afectați așteaptă deblocarea unei sume din fondul de urgență pentru dragarea Dunării în zona portului, lucru puțin probabil să se întâmple, situația nefiind considerată una de urgență majoră.

Cum s-a ajuns aici

În zona portului Corabia au interese comerciale zece societăți, însă cantitatea de cereale blocată la acest moment în port este de peste 600.000 de tone, spun comercianții.
„Am adunat niște solicitări pentru Guvernul României de la cei care au fost obișnuiți și cărora le este mult mai la îndemână să transporte cerealele pe Dunăre și am ajuns la 650.000 de tone de cereale, oleaginoase și așa mai departe. (…) Practic portul Corabia, singurul din județ, este blocat. Este în structura porturilor fluviale, este administrat și se plătesc taxe către Administrația Porturilor Dunării Fluviale (APDF) Giurgiu, care are obligația profesională, de fond, să-i asigure fluxul de 2,5 metri pentru deplasarea barjelor, iar cei de acolo stau probabil pe salarii importante și nu-și fac griji pentru noi.
Din ’90 nu s-a mai decolmatat, înainte de ’90 exista un utilaj care stătea permanent în port, o dragă. După ’90 s-au dus și-au tăiat-o, au vândut-o la fier vechi și de atunci nu a mai acționat nimeni. Cursul real era prin portul Corabia, și pentru că s-a colmatat a trecut pe terenul bulgăresc, și barjele trec pe terenul vecinilor. Pentru noi este dezastru, sunt costuri enorm de mari, pentru că nici calea ferată nu funcționează în port tot din ’90, și ducem marfa cu autoturismele până unde putem încărca. De exemplu, eu mai am o bază la Radomirești, unde am amenajat linia ferată pe costurile proprii, și cărăm cu camioanele, ducem acolo, alte costuri. După aceea, e supraaglomerat și acolo. Nici pe CFR treaba nu este în regulă“, a declarat Gheorghe Popa, reprezentantul comercianților din zona portuară. Cheltuielile pe calea ferată presupun, de asemenea, timp, vagoanele care pleacă spre Constanța fac o zi pe drum și mai trec alte zile până când se reîntorc, transportul fiind îngreunat în zilele caniculare, când sunt impuse restricții și de viteză, dar și restricții orare etc. Pe de altă parte, calea rutieră le-ar crește de trei ori costurile comercianților, transportându-se cantități mai mici.

„Dragarea ne-ar costa 800-900.000 de euro, iar noi încasăm din port 500.000 de lei“

De la Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Fluviale (CN-APDF) Giurgiu, societatea învinuită de comercianți că nu execută lucrările de întreținere astfel încât Dunărea să se mențină navigabilă, un punct de vedere pe acest subiect este foarte greu de obținut. Suntem trimiși la Ministerul Transporturilor, Direcția de Comunicare, prin intermediul căruia să ni se ofere un răspuns sau acceptul să putem discuta direct cu responsabilii din APDF. Neoficial însă, lucrurile stau așa: ultima dragare s-a realizat în 2011, cu foarte mari costuri, aproximativ 200.000 de euro la acea dată. O lucrare similară ar necesita între 800.000- 900.000 de euro astăzi, însă dragarea ar avea eficiență un an, până când natura și-ar face din nou de cap și nisipul s-ar redepune, asta pentru că „Dunărea nu este cale navigabilă amenajată, este cale navigabilă naturală“, și „noi nu suntem Dumnezei“, ne explică un responsabil din cadrul instituției, care nu dorește să fie citat oficial. În plus, la o cheltuială de 900.000 de euro pe an, APDF Giurgiu încasează din portul Corabia 500.000 de lei. În termeni de eficiență, din nou dragarea devine imposibilă. Dacă, în schimb, s-ar realiza o dragare mai amplă, de aproximativ 3 milioane de euro, dublată de lucrări hidroenergetice, care și acestea necesită sume foarte mari și implicarea mai multor instituții, s-ar obține o eficiență pe termen mai lung și s-ar mări considerabil perioada de operare, la peste 300 de zile/an. Prin comparație, anul acesta, luând în considerare și situația podurilor de gheață din iarnă, peste cinci luni portul a fost inoperabil.

„Dacă Dumnezeu zice că vom avea 2.000-2.500 metri cubi/s nu putem s-aducem apă de acasă“

Dincolo de lipsa banilor, nici natura nu e, în prezent, de prea mare ajutor. Dunărea măsoară la intrarea în țară un debit de 3.000 mc/s, ceea ce determină problemele semnalate. „Dacă Dumnezeu zice că vom avea 2.000-2.500 metri cubi/s nu putem să aducem apă de acasă“, spune reprezentantul APDF Giurgiu. Cert este că pentru orice lucrare s-ar opta, situația nu poate fi reparată în mai puțin de câteva luni, pentru că, și dacă ar fi puse la dispoziție fondurile necesare, este nevoie de proceduri de achiziție, de toată nebunia licitațiilor etc. APDF Giurgiu le-ar fi propus, în schimb, operatorilor din port să nu mai plătească taxele și chiriile către instituție, dar să plătească, la schimb, dragarea.

Fermierii încep să plătească pentru bâlbele autorităților

Pentru faptul că interesele operatorilor din port sunt la acest moment viciate, cei care plătesc deja sunt fermierii, lucru recunoscut chiar de comercianți. „Situația e mult mai gravă și pentru că producțiile au fost mai mari anul ăsta, nu mai există capacități de depozitare și nu știm ce să mai facem, încotro s-o mai luăm. Până la urmă, toate necazurile ajung la producător“, a declarat Gheor­ghe Popa, reprezentantul societății Uniconfex Exim.
Situația nu i se pare în regulă directorului Direcției Agricole Olt, Emil Marinescu: „Chiar nu mi se pare normal ca fermierul să fie cel care suportă costul întregii situații, în condițiile în care, anul acesta, avea șansa să se redreseze. Dacă acești comercianți oricum preiau marfa, înseamnă că au spațiu. Nu înțeleg de ce să scadă prețul! Și toate se întâmplă pentru că fermierii nu reușesc să-și construiască propriile spații de depozitare și bat din poartă-n poartă, an de an. Cum ar fi să nu le mai bată fermierii la poartă, ci să-i caute ei pe fermieri, cu ce preț ar achiziționa atunci?“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS