Adolescenţa este perioada în care tinerii au parte poate de cele mai frumoase şi interesante experienţe. Acum încep să se maturizeze şi să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat viaţa. Multe dintre alegerile făcute în această etapă pot marca viitorul oricărui om. Din păcate, însă, mulţi tineri nu reuşesc să facă cele mai înţelepte alegeri, fie pentru că nu au cine să-i sfătuiască și ajute, fie pentru că au avut o copilărie nefericită, care i-a marcat. George Cristache este un adolescent care a ajuns în închisoare din cauza anturajului pe care şi l-a ales singur. Acum tânjeşte, în spatele gratiilor, după un strop de dragoste şi o îmbrăţişare din parte oricui din familie.
George Cristache are doar 18 ani şi se află deja în penitenciar. Chipul lui nu pare atât de tânăr, iar privirea lui spune despre el că ascunde regrete care îi sapă adânc în inimă. Cu un tată alcoolic, care i-a răscolit copilăria, şi o mamă care a muncit neîncetat pentru a-l creşte pe el şi pe fratele lui, George a făcut multe alegeri de unul singur. Când avea 12 ani, mama sa, pe care a văzut-o bătută şi plângând de nenumărate ori, a divorţat de tatăl violent. De atunci, a mers la serviciu, iar George, rămas cu bunica, a căpătat foarte multă libertate, care la 17 ani s-a întors împotriva lui. „Am ajuns la închisoare dintr-o prostie, la 17 ani. Într-o seară am fost la ziua unui prieten şi acolo am băut mai mult decât trebuia. Apoi am plecat cu un prieten să dormim la mine. Când am ajuns acasă, ni s-a făcut foame şi am făcut comandă la pizza, pe la 2.00 noaptea. Şoferul cu pizza a ajuns abia la patru şi jumătate. Eu, dacă eram beat, m-am enervat şi i-am spus că nu îi mai plătesc pizza. Eram în faţa blocului toţi trei. Mie atunci mi-a sunat telefonul şi am plecat câţiva metri mai în faţă. Când m-am întors, am văzut că prietenul meu se îmbrâncea cu şoferul şi că a scos un cuţit să îl taie. Ca să nu se ajungă la aşa ceva, eu i-am dat şoferului un pumn în cap şi a căzut la pământ. Prietenul meu i-a luat banii pe care îi avea, însă eu nu am ştiut. A doua zi m-am trezit cu poliţia la uşă şi mi s-a spus că sunt cercetat pentru tâlhărie“, a spus George.
„Îl rugam să nu o mai bată pe mama, iar atunci luam şi eu bătaie“
George nu a avut o copilărie fericită. A îndurat multe bătăi de la tatăl său şi şi-a văzut mama lovită de nenumărate ori. Nu îşi explică prea bine ce anume l-a făcut să ajungă într-un anturaj dubios, însă crede că libertatea pe care a avut-o după ce mama a divorţat de tatăl lui l-a condus pe un drum greşit. „Părinţii mei au divorţat când eu aveam 12 ani. A fost mai bine că s-a întâmplat acest lucru, pentru că tatăl meu consuma mult alcool. O bătea pe mama de multe ori şi eu îl rugam să nu mai dea în ea că este femeie. Atunci luam şi eu bătaie. Noi locuiam împreună la Bucureşti, însă când s-au despărţit eu am mers cu mama şi cu fratele meu la Timişoara, la bunica din partea mamei. Mama a mai vrut să se împace, să fim iar o familie, cu condiţia să nu mai bea, dar el nu a putut să renunţe la băutură. Mama lucrează de cinci ani în Grecia, în timpul verii. Tocmai din cauza asta am avut mai multă libertate de la bunica. Eu ştiam foarte bine ce face alcoolul. Şi totuşi, am intrat într-un anturaj greşit. A fost prostia mea. În momentul în care am băut, în acea seară, nu m-am gândit la ceea ce puteam să fac. Presupun că dacă mă gândeam puţin la ceea ce făcea tata când era beat nu aş mai fi băut“, a mai povestit tânărul.
„Stau în cameră cu prietenul cu care am comis fapta“
Tristeţea din ochii lui George pare atât de intensă încât te tulbură. Se gândeşte mereu la familie şi încă nu îşi explică cum a putut să comită fapta care l-a trimis după gratii. „Pe 13 decebrie 2015 am fost încarcerat la Penitenciarul din Timişoara, apoi m-au trimit la Craiova. Când m-au condamnat definitiv la doi ani, primul meu gând a fost către familia mea. Ştiam că o să sufere cu toţii foarte mult. Atunci am realizat cât de uşor îi pot pierde dintr-o prostie. După aceea am început să mă resemnez, le-am spus mamei şi bunicii că o să fiu cuminte în închisoare, ca să mă elibereze mai repede şi să mă duc acasă. La început mi-a fost foarte greu, nu aveam cum să îi spun despre problemele mele. Însă, prietenul meu cu care am comis fapta a fost adus tot aici şi vorbeam cu el. El este şi acum cu mine în cameră. Ne uitam uneori unul la celălalt şi ne întrebam cum am putut să facem asemenea prostie şi să ajungem aici. Atunci nu ne-am gândit la consecinţe, însă am stabilit împreună, aici, că nu o să mai bem şi nu o să mai facem nimic greşit“, a mai adăugat George.
„Vreau doar să merg la muncă şi să îmi ajut familia“
Băiatul spune oftând că singurul lucru pe care îl mai vrea este să iasă din penitenciar şi să meargă la muncă, pentru a-şi ajuta familia. „Când o să ies de aici vreau să iau permisul şi să merg să mă anagajez. Înainte să primesc pedeapsa definitivă mă angajasem deja la o fabrică. Când am ajuns prima dată aici nu ştiam ce este cu mine, nu ştiam ce anume mi se întâmplă. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să dorm, nu eram conştient de nimic. Nu mă gândeam că o să ajung în închisoare. Educatorii şi psihologul m-au ajutat să trec cu bine de prima perioadă. Apoi am început să învăţ şi să ies la activităţi. Acum fac un curs de frizer“, a declarat George.
Cel mai mult îi lipseşte iubirea de acasă şi fotbalul. „Fratele meu spune că abia aşteaptă să ajung acasă şi să mergem împreună, din nou, la fotbal. Îmi place foarte mult fotbalul şi îmi mai place să joc tenis de masă. Aveam o iubită când am ajuns aici şi suntem împreună şi în acest moment. Ea s-a mutat deja la mine şi mă aşteaptă acolo. Mama a hotărât să o cheme la noi pentru că ea suferea enorm de mult şi la mine acasă îi e mai bine. Abia aştept să ne vedem cu toţii“, a povestit tânărul.
George păstrează în suflet nefericirea că tatăl său nu i-a oferit copilăria pe care şi-a dorit-o. Este speriat de faptul că ar putea ajunge ca el şi vrea să evite cu orice preţ să îşi chinuie, la rândul său, viitorii copii. „De multe ori, şi aici mă gândesc că dacă nu mă arestau şi rămâneam liber poate beam în continuare şi poate ajungeam ca tatăl meu. Nu mai vreau să beau pentru că nu mai vreau să fiu violent. Nu am lovit niciodată o fată şi nu vreau să îmi fac o familie şi să se întâmple ce s-a întâmplat la noi. De fiecare dată când l-am sunat de aici pe tata era beat. Vorbeam ce vorbeam, apoi nu mă mai puteam înţelege cu el“.
„Un coleg mi-a oferit, într-o zi, jumătate din cornul lui. De atunci suntem prieteni“
Acum, tânărul cu privirea unui adult greu încercat de viaţă tânjeşte cu toată inima după căldura din familie. „Primul lucru pe care o să îl fac când o să ies de aici o să fie să îmi iau în braţe familia. Cred că nici nu o să mai pot să vorbesc de emoţii atunci când o să îi văd. Visez că o să îmi întemeiez o familie, la un moment dat, iar pe la douăzeci şi ceva de ani să fac un copil“, a povestit băiatul. Închisoarea apasă greu pe umerii lui, însă profită de orice ocazie şi merge la orice curs pentru ca timpul să treacă mai repede. Şi-a descoperit talentul pentru cântatul cu tarabana, dar şi cu vocea. „Începeam şi băteam cu mâinile în masa din cameră, iar un coleg mi-a zis că am ritm şi m-a îndrumat către un profesor de aici care să mă înveţe să cânt. De atunci merg tot timpul şi cânt la tarabană pentru că îmi place foarte mult. Mi-am făcut prieteni aici. Sunt foarte sociabili şi suntem deschişi unul cu celălalt. Nu este aşa rău cum îmi imaginam eu înainte. Ne ajutăm între noi când putem. Cea mai mare dovadă de prietenie am primit-o de la un coleg de cameră. Aveam un singur corn, iar persoana respectivă a vrut să mănânce, însă a rupt doar jumătate din el şi le-a zis celorlalţi colegi că cealaltă jumătate mi-o lasă mie“, a explicat George.
Coşmarul tânărului ar putea lua sfârşit luna aceasta, când are prima comisie de eliberare. Până atunci, îşi pune toată speranţa în Dumnezeu şi visează la momentul când va dormi din nou în patul de acasă. „Sper să reuşesc să ies pentru că am avut un comportament foarte bun, am participat la activităţi şi la cursuri. Acum, ce-o vrea Dumnezeu…“, şi-a încheiat George povestea.
