La aproximativ 40 de kilometri de Craiova, în comuna Cernăteşti, oamenii păstrează cu sfinţenie obiceiurile şi tradiţiile străvechi. Duminică seară, au sărbătorit „Strigarea peste sat“, obicei practicat la lăsatul secului de brânză. Au ascultat interpreţi îndrăgiţi de muzică populară, au jucat în jurul focului, au mâncat şi au petrecut până după miezul nopţii.
Zeci de localnici s-au adunat duminică seară la Cula de la Cernăteşti, amplasată pe un mic dâmb ce oferă o privelişte aparte. Clădirea a fost ridicată în secolul al XVI-lea, având pe atunci scop de apărare. Oamenii povestesc că în clădire sunt anumite locuri din care poți vedea în exterior fără ca din afară să te vadă cineva. Sătenii sunt mândri de acest loc încărcat de istorie. Strigarea peste sat este un obicei păstrat din moşi-strămoşi pe care doresc să îl dea mai departe copiilor şi nepoţilor. Așa l-au pomenit. Lăsatul de post este motiv de bucurie şi sărbătoare. Pe vremuri, oamenii se adunau în centrul comunei şi ascultau strigările peste sat rostite de grupuri de băieţi care se așezau pe coasta dealurilor ce înconjurau satul. Imediat ce soarele apune, sătenii se strâng în jurul culei şi dau foc unei grămezi uriaşe de lemne. „În comuna Cernăteşti, la lăsatul secului de brânză are loc «strigarea peste sat». Este un obicei cu tradiţie în localitatea noastră. Tinerii se împart în două grupuri. Pe timpuri se aşezau pe cele două dealuri ale satului şi strigau. Intervine satira, sunt strigate fetele nemăritate, feciorii tomnatici. Este un bun prilej de a se întâlni sătenii, de a sta de vorbă, de a petrece. Este prima sărbătoare de amploare după iarnă, un ritual pentru a alunga relele şi care anunţă venirea primăverii!“, a spus Dumitru Ciontea, care a lucrat ca învăţător în comuna Cernăteşti.
La Strigatul peste sat participă atât tinerii, cât şi vârstnicii
Strigatul peste sat este o sărbătoare a tinerilor prin care sunt strigate, în special, fetele de măritat. Mai sunt menţionate fetele nemăritate, precum şi femeile măritate, dar leneşe, cei care au probleme cu alcoolul, hoţii, leneşii, oamenii mai deocheaţi, în speranţa că auzindu-se strigaţi se vor îndrepta, de ruşinea satului. „Este un obicei străvechi. Treptat, însă, s-a estompat din cauza evenimentelor istorice, războaielor, apoi a venit perioada colectivizării… Este extraordinar că această comunitate păstrează şi astăzi acest obicei. Cel mai important aspect este acela că e vorba de o manifestare comunitară, la care participă atât tinerii, cât şi vârstnicii. Erau strigaţi tinerii necăsătoriţi, dar şi cei căsătoriţi, care încălcau anumite reguli. La strigarea peste sat erau batjocoriţi cei oropsiţi de soartă, fetele bătrâne, infirmii, cei cuprinşi de vreo patimă: alcool, lene, fudulie. Focul aprins are rolul să purifice spațiul, să alunge spiritele rele și supărarea“, a precizat prof. dr. Irinel Cănureci, muzeograf în cadrul Secţiei de Etnografie „Casa Băniei“ a Muzeului Olteniei din Craiova.
În judeţul Dolj, această tradiţie se păstrează şi în comuna Argetoaia, în satul Piria, şi sporadic la Desa şi Poiana Mare.
Şi pentru că urmează săptămâni fără mâncăruri de dulce, localnicii au încheiat seara cu mămăligă şi brânză. Unul dintre săteni, îmbrăcat în straie populare, a pregătit mămăligă la ceaun pentru cei prezenţi. „Aşa e tradiţia, ca după ritualul strigatului fetelor să petrecem. Pe timpuri era o sărbătoare foarte aşteptată. Era o mândrie să te strige băieţii. Se spunea că cei strigaţi se vor căsători în acel an. Împărţim brânză, plăcinte pentru părinţii noştri pe care i-am pierdut, apoi petrecem lângă focul de lângă culă, ascultăm muzică populară, privim copiii cum se prind în horă“, a spus Mărioara, de 73 de ani, din comuna Cernăteşti.
