Teodor Gogan, unul dintre tinerii apicultori care au reuşit să transforme pasiunea pentru albine într-o afacere (FOTO: Claudiu Tudor)
Teodor Gogan, unul dintre tinerii apicultori care au reuşit să transforme  pasiunea pentru albine într-o afacere (FOTO: Claudiu Tudor)
Teodor Gogan, unul dintre tinerii apicultori care au reuşit să transforme pasiunea pentru albine într-o afacere (FOTO: Claudiu Tudor)

Apicultura este o tradiţie în comuna mehedinţeană Floreşti. Unii o practică din pasiune, alţii pentru a-şi asigura veniturile, însă cu toţii o fac cu dăruire. De altfel, pe stema judeţului Mehedinţi este reprezentată o albină, fapt ce atestă practicarea acestei îndeletniciri încă din cele mai vechi timpuri.

Teodor Gogan este unul dintre tinerii apicultori din comuna mehedinţeană Floreşti care au deprins stupăritul de la bătrânii locului. El a vrut să ducă tradiţia mai departe, dar şi-a dat seama că apicultura este şi o sursă de venituri dacă faci totul aşa cum trebuie, aşa că şi-a transformat pasiunea într-o mică afacere. A pornit de la 25 de familii, iar în cinci ani a triplat numărul acestora. A reuşit să se dezvolte şi cu ajutorul fondurilor europene. „Am făcut facultatea la Timişoara, unde, de altfel, am şi lucrat o perioadă, după care am decis să mă retrag aici, în comuna natală, pentru că mi-am dat seama că este locul în care îmi place să trăiesc şi să mă dezvolt. Aveam câţiva stupi şi am hotărât că aceasta este direcţia în care vreau să mă îndrept. Când am pornit la drum nu ştiam prea multe despre acest domeniu. Spre norocul meu, am găsit un om cumsecade, care m-a ajutat în absolut tot ce aveam nevoie. Pot spune că am învăţat apicultură prin telefon. Îl sunam, îi spuneam problema, iar dumnealui îmi spunea ce trebuie să fac şi găsea o rezolvare. Alt ajutor au fost şi fondurile europene. Am accesat Măsura 141 şi am luat 1.500 de euro pe an, bani fără de care nu aş fi reuşit. Investiţia este considerabilă dacă vrei să obţii o miere de calitate pentru că stupul are peste 20 de rame, nu numai cutia, plus tratamentele, hrana pentru albine şi tot ce implică această activitate. O cutie complet utilată ajunge la 50-60 de euro, apoi trebuie populată cu albine. Acestea, ca să se înmulţească, trebuie stimulate cu siropuri, deci practic investiţia este continuă. În cazul meu, s-a ridicat la peste 7.000 de euro, bani de la Uniunea Europeană, dar şi fonduri proprii“, a spus Teodor Gogan.

Apicultura este o tradiţie în comuna mehedinţeană Floreşti
Apicultura este o tradiţie în comuna mehedinţeană Floreşti

„Omul, cel mai mare duşman al albinelor“

Mierea pe care o produce ajunge pe pieţele din întreaga Oltenie. Nu toţi anii sunt însă buni. 2016, spre exemplu, a fost unul extrem de dificil. Producţia de miere polifloră a scăzut foarte mult, iar cea de salcâm a fost aproape inexistentă. „Anul 2016 a fost extrem de prost. Salcâmul a înflorit pe 23 aprilie, lucru care nu s-a mai întâmplat de mulţi ani, iar pe 27 aprilie a dat brumă şi toate florile s-au dus, au căzut pe jos şi am ajuns să hrănim stupii cu sirop. Şi la polifloră au fost producţii mici. În 2015, spre exemplu, am produs aproximativ două tone de miere de salcâm, polifloră şi de floarea-soarelui, iar la final am obţinut cam 5.000 de euro, din care mi-am achitat şi cheltuielile şi am obţinut şi un profit. În 2016, cu greu am reuşit să amortizez cheltuielile“, a mai spus tânărul apicultor din Floreşti.
Pe lângă condiţiile meteo nefavorabile şi alte cauze naturale, Teodor Gogan spune că, în ultimul timp, oamenii au ajuns să fie cei mai mari duşmani ai albinelor. Acesta susţine că folosirea pesticidelor a decimat familiile de albine. „Cei mai mari inamici ai albinelor sunt chiar oamenii. Ei sunt cei care stropesc culturile agricole fără să anunţe. Sunt şi cauzele naturale – păsările, care omoară albinele, bolile, dar omul rămâne cel mai mare duşman al acestor insecte“, a adăugat Gogan.
În topul problemelor cu care se confruntă apicultorii se află însă şi lipsa pieţei de desfacere, precum şi preţul mic la care se comercializează mierea autohtonă. Birocraţia în demersurile de a obţine fonduri europene este alt aspect care completează lista obstacolelor pe care spun că le întâmpină cei care practică stupăritul. „Şi lipsa informaţiei este o problemă. Noi avem nişte asociaţii, dar reprezentanţii acestora stau mai mult la birou, în loc să vină pe teren să ne informeze. De asemenea, camerele agricole au dispărut la nivel local şi trebuie să te duci personal să afli ceva, iar de multe ori toţi îl iau pe «nu ştiu» în braţe, deci trebuie să fii mereu pe drumuri şi să te informezi“, a mai spus Gogan.
Cu toate acestea, doreşte să continue şi îi sfătuieşte şi pe alţii să o facă, dar cu condiţia să aibă un bun consilier şi să nu se aştepte la un câştig peste noapte.

Monica Stuparu
Lucrează din 1998 la Gazeta de Sud şi consideră că unul dintre secretele reuşitei în acest domeniu este seriozitatea. E o persoană deschisă la ceea ce este nou, iar cea mai recentă provocare este să descopere tot ce se întâmplă în sistemul medical din Oltenia şi să ofere cititorilor informaţii corecte şi echidistante.