A făcut parte din lumea interlopă din Drobeta Turnu Severin. Vorbeşte cu uşurinţă despre arme, scandaluri, şi spune că este foarte cunoscut în oraş, atât el, cât şi doi dintre fraţii săi. D.N. are 39 de ani şi se află pentru a doua oară în spatele gratiilor, pentru că în momentul în care se simte ameninţat devine un „om turbat“, aşa cum spune chiar el. Prima faptă a sa pare desprinsă dintr-un film de groază. A scos cuţitul şi, fără nici un fel de remuşcare, a băgat în spital, cu răni grave, 12 persoane. Pentru măcelul făcut a primit șapte ani şi jumătate de închisoare. La a doua faptă, a bătut un bărbat şi a fost condamnat la mai mult de zece ani de închisoare. D.N. îşi execută pedeapsa în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.
L-am găsit pe D.N. liniştit şi resemnat cu tot ceea ce presupun zilele de detenţie. Sigur pe el şi dispus să povestească viaţa lui controversată, bărbatul ne spune, încă de la început, că nu este pentru prima dată în spatele gratiilor. A stat între zidurile reci şi întunecate ale celulei câţiva ani buni, dar nu pare foarte afectat de acest lucru. A făcut parte din lumea interlopă şi este foarte cunoscut în oraşul său natal, Drobeta Turnu Severin. Această lume pe care o cunoaşte foarte bine i-a indus, sau poate chiar i-a impus, un comportament foarte violent, care să îl ajute să îşi menţină poziţia de lider. Ştia cum să-şi procure arme, pe care chiar era capabil să le mânuiască în caz de nevoie.
Povestea lui pare desprinsă dintr-o lume paralelă, pe care oamenii care duc o viaţă normală şi liniştită nu şi-o pot nici măcar imagina. „Acum sunt la închisoare pentru că am bătut pe cineva, nu am vrut să îl omor. Înainte am mai fost condamnat, pentru tentativă de omor, la șapte ani şi jumătate. După cea de-a doua faptă, s-a considerat că sunt un pericol public şi mi-au dat zece ani şi patru luni. Prima dată, un frate mai mare de-al meu a fost implicat într-un scandal din cauza unei femei. Un grup a venit să îl bată la un local în care se afla fratele meu în momentul respectiv. Eu eram acasă şi cineva m-a anunţat că s-au strâns mai multe persoane să îl bată. Imediat m-am urcat în maşină şi în loc să îi bată ei pe el, i-am bătut noi pe ei. De fapt, nu a fost o bătaie, a fost mai rău decât atât. Atunci nu am realizat exact ce fac. Am coborât din maşină şi am tăiat pe toată lumea din calea mea. După ce s-a terminat tot scandalul, erau foarte multe victime. Abia atunci am realizat că erau unele persoane care puteau să moară. Am lovit cu cuţitul, a fost foarte urât, chiar a fost tentativă de omor. Scoseseră şi ei cuţite şi diverse obiecte cu care să mă lovească, dar nu au mai avut timp să reacţioneze. Am tăiat multe persoane. Certificatul medico-legal a spus că sănătatea a 12 persoane a fost pusă în pericol. I-am rănit în diverse zone ale corpului, nu mai reţin exact. Eu nu am avut absolut nimic, nici o lovitură. Practic, am fost dezlănţuit, exact ca un om turbat. Apoi l-am luat pe fratele meu de acolo şi am plecat cu maşina spre casă. În oraş se făcuseră foarte multe filtre de poliţie. Am reuşit să mă strecor şi am hotărât să nu mă duc acasă. Am aşteptat până dimineaţa, am sunat un avocat şi m-am dus la secţie. Acolo am dat declaraţie, apoi m-au lăsat liber pentru că victimele rănite grav nu puteau să dea nici o declaraţie. Când şi-a revenit primul, după circa o lună, a venit poliţia şi m-a arestat. Atunci am stat închis aproape cinci ani. De obicei, sunt un om cuminte, maleabil, dar nu-mi explic această diferenţă de comportament“, a spus bărbatul.
„Mă rugam ca victimele să nu moară“
Prima dată a fost încarcerat la Drobeta Turnu Severin, iar clopotul bisericii din spatele sediului arestului poliţiei a fost cel mai mare duşman al său, care l-a chinuit îngrozitor. „Una dintre persoanele vătămate a stat în comă şase luni, iar celelalte mai puţin. Cel mai mare stres, când am stat pe arest în Severin, era atunci când bătea clopotul, pentru că mă gândeam că poate a murit unul dintre cei pe care îi tăiasem“, povesteşte bărbatul.
La a doua faptă, un zvon a fost cel care l-a făcut să îşi piardă controlul. Auzise că unul dintre fraţii lui era în pericol şi a vrut să rezolve singur problema. „Cel pe care l-am bătut la a doua faptă este tot din lumea interlopă şi am auzit că spunea că vrea să îl împuşte pe unul din fraţii mei. M-am dus la el şi doar l-am bătut, i-am rupt o mână, chiar nu am vrut să îl omor. Ştiam că are pistol şi m-am gândit că îi poate face rău fratelui meu“, a explicat D.N.
„Am trei fraţi, dar unuia îi spun în glumă că nu îmi e frate pentru că este prea cuminte“
Bărbatul nu pare să aibă mari regrete în legătură cu viaţa sa, dar recunoaşte că ar vrea să nu le fi cauzat atât de multe probleme soţiei şi mamei sale. Spune că este un familist convins şi este căsătorit de 20 de ani. „Îmi iubesc foarte mult soţia şi chiar îmi plăcea să stau acasă. Nu stăteam toată ziua cu golanii. De multe ori mă sunau să ies în oraş, ziua sau noaptea, şi eu îi certam şi le spuneam să nu mă mai sune. Eu nu beau, nu fumez şi nu îmi făcea mare plăcere să ies undeva“, a povestit D.N.
Bărbatul are trei fraţi, iar de doi dintre ei este foarte apropiat şi spune că ei îl înţeleg cel mai bine. „Suntem patru fraţi la părinţi, iar trei dintre noi suntem cunoscuţi în oraș. Celui de-al patrulea, cel mai mic, îi zicem în glumă că nu este fratele nostru pentru că este foarte cuminte. E inginer, efectiv parcă nu are nici o treabă cu noi. El e singurul care mă ceartă şi îmi spune să nu mai fac prostii. Când îmi zice aşa, mă simt ca atunci când mi-ar vorbi tata. Mama e mâncată de necazuri pentru că nu sunt doar eu problema, mai sunt încă două probleme, fraţii mei“, a spus bărbatul cu un zâmbet amar.
Viaţa lui D.N. este greu de înţeles, vâltoarea lumii interlope l-a transformat într-un om aflat într-o alertă permanentă. Libertatea prea mare pe care spune că a primit-o de la părinţi l-a împins să intre în cercuri dubioase, în interiorul cărora tot timpul se iscau scandaluri. Totuşi, după experienţa închisorii, ar vrea să se liniştească şi să aibă o viaţă normală. Îi sfătuieşte pe toţi cei care ar putea ajunge în situaţia lui să se gândescă la tot ce lasă în urmă şi la faptul că nu suferă doar ei, ci întreaga familie.
