10.6 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalViața la țară în Grozești

Viața la țară în Grozești

Sate așezate între păduri, uitate de lume, fără apă curentă sau canalizare. Ulițe pe care abia dacă vezi un picior de om. Bătrâni care își duc singuri zilele în vârf de deal. Cârceni, Grozești, Păsărani și Șușița sunt locuri mehedințene unde lumea satului încă se aseamănă cu cea a Moromeților.

Case din lemn. Ogrăzi împrejmuite cu garduri din blăni măcinate de ploi. Păduri care îmbracă satele. Un drum neasfaltat, plin de hârtoape. Oricine trece pe aici cu mașina lasă în urmă un nor de praf. Este imaginea de care dai atunci când ajungi în comuna mehedințeană Grozești. Liniștea de mormânt de pe ulițe e tulburată de o cucuvea care zboară din gard în gard. „Huiduuu! Piei de aci!“, se aude tanti Rița, care se chinuie să coboare din prispa casei pe scara de lemn, după ce ne vede pe uliță. „Asta aduce moartea, pasărea asta. De-aia o ușuiesc. Cine știe pe cine o mai lua. Doar ce-am dus-o pe Măria la groapă“, ne spune bătrâna care ajunge lângă noi, curioasă să afle ce căutăm prin Grozești. Ne pune repede la curent cu tot ce a făcut și n-a făcut primarul. Nu e prea mulțumită, deși l-a votat ani la rând. „Până la urmă, pentru cine să mai facă, muică?! Că toți ăi tineri pleacă! Mai suntem noi, câțiva bătrâni gârboviți. Când ne-om duce noi, ascultați la mine, rămâne pustietate pe aici“, ne spune tanti Rița, în timp ce își prinde basmaua sub bărbie. După ce ne arată care este drumul spre primărie, bătrâna pleacă în grădină, unde are de adunat prune și corcodușe din care face țuica pe care mai apoi o vinde prin sat.

„Cine să mai stea aici, în vârf de deal?!“

Viața oamenilor din Grozești nu este ușoară. S-au săturat să meargă prin nămolul până la genunchi atunci când plouă, pentru că drumurile nu sunt asfaltate. Pe un deal, în fața porții vopsite cu albastru, îl găsim pe Ion Cojocaru. La cei 76 de ani ai săi e nevoit să coboare dealul zilnic ca să poată să își ia pâine de la alimentara din sat. „E greu de tot. La coborâre e mai ușor, dar când vine vorba să urc este chin. Trebuie să ne descurcăm singuri. Tinerii au plecat. Bătrânii pier încet, încet. Cine să mai stea aici, în vârf de deal?! Am rămas noi, bătrânii. Eu am o fată la Reșiţa. Aici, lângă mine, au case și frații mei. Avem fiecare grădina lui. Punem roșii, castraveți, cartofi. Dar e rău la udat. Fântâna e la 300 de metri, nu avem apă în curte“, spune bătrânul.
În fața porții iese și Gheorghița. Un vecin a coborât să ia pâine și a cumpărat și pentru ea. „Păi până ajung eu tocmai în vale, la șosea, e greu. Mai rog pe cine coboară să îmi ia și mie“, spune femeia, care ne îndeamnă să intrăm în curtea ei să vedem ce flori frumoase are. De o parte și de alta a aleii înguste, florile se răsfață la soare. Între ele stă falnic un lămâi. Tanti Gheorghița e mândră că lămâiul a rezistat frigului din iarnă. Bătrâna se îngrijește de gospodărie şi i se pare nedrept că a muncit o viață la colectiv, iar cum e nevoită să trăiască dintr-o pensie de 490 de lei. „Lucram de dimineața până seara la tutun, la porumb, la grâu. Și acum abia trăiesc din pensie. Am probleme cu glanda și trebuie să îmi iau și medicamente. Viața nu te întreabă de ce ai nevoie. Trăiesc cum pot câte zile o să mai am“, spune resemnată tanti Gheorghița.

Drumul județean, o problemă nerezolvată de ani buni

Întrebăm autoritățile locale cum se face că oamenii nu au măcar un petic de asfalt. Viceprimarul comunei Grozești, Ion Epure, ne spune că lucrurile au început să se miște. Vedem și noi că pe unele ulițe sunt utilaje și oameni care lucrează. „Drumurile comunale vor fi asfaltate pe o lungime de 13,5 kilometri. Sunt drumuri de pământ. Unele erau impracticabile. Nu se mai putea circula nici pe jos. Am început să lucrăm la ele. Sperăm ca până la sfârșitul anului toată lumea să meargă pe asfalt. S-a asfaltat o porțiune în satul Cârceni, iar acum s-au extins lucrările în satele Păsărani și Șușița. S-au făcut terasamentele și se pietruiește, apoi urmează asfaltul. Banii au venit de la Ministerul Dezvoltării“, explică Ion Epure.
Probleme sunt și cu drumul județean care traversează comuna și se întinde pe 25 de kilometri. Nu este asfaltat. „Sunt probleme de ani buni. Acum a fost pietruit, dar oamenii vor să fie asfaltat. Cei de la consiliul județean au depus în iunie un proiect pentru asfaltare, se așteaptă răspunsul. Ne-au spus că este necesar bugetul comunei pe patru ani pentru a reuși asfaltarea“, adaugă viceprimarul.

Școala, aproape în paragină

Dacă bătrânii își duc cu greu zilele, nici copiii comunei nu se bucură de condiții mai bune. Școala cu clasele I-VIII din Grozești, unde învață în jur de 250 de elevi, este aproape în paragină. În aceeași clădire au învățat și bunicii, și părinții lor. Clasele au dușumea în care se văd găuri. Toaleta este în curte. Școala nu are autorizație de funcționare. Viceprimarul speră să primească fonduri pentru reabilitatea instituției de învățământ. „Nu am avut bani pentru investiții. Abia am reușit să cumpărăm lemne pentru iarnă. Se consumă foarte multe. Sobele sunt vechi. Sunt zece clase cu sobe de teracotă, dar nu se face cald așa cum ar trebui. Prin unele locuri din acoperiș plouă. Tavanele în unele clase au căzut din cauza infiltrațiilor de apă. Acum am făcut un studiu de fezabilitate pe care l-am trimis la Ministerul Dezvoltării și urmează să primim finanțare pentru reabilitare. Trebuie să introducem apă curentă, încălzire centrală, toalete în incinta clădirii“, spune Ion Epure.
Autoritățile locale au reușit, în schimb, să construiască o școală nouă pentru clasele I-IV în satul Cârceni.

Biserica monument istoric are nevoie de conservare

Căminul cultural este o ruină. Geamurile sunt sparte, iar tavanele au căzut. Viceprimarul comunei era cel care coordona activitatea aici în tinerețe. Spune că sunt cel puțin zece ani de când căminul arată așa. „Nu am avut fonduri să reparăm. Oamenii au venit și au distrus ce era aici. Acum am făcut un studiu de fezabilitate pe care o să-l depunem în vederea primirii fondurilor necesare reabilitării acestei clădiri. Banii ar trebui să vină de la UE“, precizează viceprimarul.
Cele mai importante momente din viața sătenilor sunt legate de biserica din sat. Ascunsă între dealuri, biserica este unul dintre puținele monumente istorice din județ. Datele arată că a fost construită în anul 1700. Pentru că are nevoie de conservare, autoritățile au făcut un proiect prin care speră să primească banii necesari. „Este monument istoric de clasa B. Am făcut un proiect în acest sens, pe care o să-l depunem la Craiova, pe Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), pentru a primi finanțare. Biserica o să rămână la fel, dar se vor face îmbunătățiri pentru conservare. Preotul are grijă de ea. Este mândria noastră. Sunt oameni din împrejurimi care vin să o viziteze“, spune Ion Epure, viceprimarul comunei Grozești.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS