Seceta și bolile au compromis producția de lubenițe din localitatea Salcia, județul Mehedinți. De pe un hectar de teren, oamenii au salvat puțin peste o tonă de pepeni, deși producția ar fi trebuit să fie mult mai mare. În lipsa unor centre de desfacere, agricultorii sunt nevoiți să-și vândă pe marginea drumului puțina marfă pe care au recoltat-o.
Pe marginea drumului județean ce leagă Mehedințiul de Dolj, producătorii de pepeni își așteaptă clienții cu prețuri de 1 leu pe kilogramul de lubeniţă și 2 lei pentru un kilogram de pepene galben. Din zorii zilei până la lăsarea nopții, stau în câmp pentru a-și vinde puțina marfă pe care au obținut-o în acest an. În arșița soarelui, la adăpostul unor construcții improvizate, oamenii încearcă să recupereze măcar o parte din sumele de bani investite. Unii dintre ei și-au adus și un pat pliant sub acoperișul din câmp. Acolo își petrec nopțile şi acolo mănâncă, pentru că trăiesc din vânzarea pepenilor. Altă sursă de venit nu au. „De șase ani ne ocupăm cu plantarea lubenițelor și pepenilor. Nu avem altă posibilitate de a munci. Noi băgăm banul, noi muncim! Vai de mama noastră! Până când se termină recolta stau aici în câmp. Noaptea nu ne e frică! Suntem bărbați. Numai extraterestrele să nu vină peste noi!“, spune Dumitru Anuța, un localnic din Salcia.
Din când în când, câte o mașină se oprește în dreptul grămezilor de pepeni așezați cu grijă la umbră. Marfa e pe alese. Clientul este invitat să guste din lubeniță, pentru a fi convins că a făcut o achiziție bună.
O producție slabă
Seceta și bolile au compromis producția din acest an. De pe un hectar de teren, oamenii de-abia dacă au salvat o tonă de pepeni, deși producția ar fi trebuit să fie de vreo zece ori mai mare. „Căldurile sunt aprige. Anul acesta, pepenii au fost loviți și de o boală. Dintr-un hectar am reușit să scot o tonă și 200 kg de pepeni, în condițiile în care ar trebui să obțin aproximativ 15 tone. Cu siguranță, nu vom rămâne cu mare lucru după ce vom trage linie. Au mai fost ani ca acesta și a trebuit să merg afară să lucrez câteva luni ca să pot avea banii necesari unei alte culturi de pepeni. Agricultura e loterie. În plus, noi, producătorii, nu avem centre de desfacere și atunci ne chinuim aici în stradă ca să scoatem măcar cheltuielile, să câștigăm o pâine“, explică Dumitru Anuța.
La câțiva metri distanță, un alt producător își așteaptă clienții. Cultivarea pepenilor este sursa de venit a întregii familii. „De patru-cinci ani ne ocupăm împreună cu băiatul și nora de cultivarea pepenilor și a roșiilor în câmp. Anul acesta a fost slab. Am fost nevoiți să lăsăm mare parte din pepeni pe câmp. S-au stricat din cauza unei boli. Din vânzarea celor pe care am reușit să-i salvăm nu cred că vom reuși să strângem bani nici cât să ne recuperăm investiția. Noroc cu roșiile plantate în câmp. Sunt frumoase, le vindem cu 1,5 lei kilogramul“, ne explică producătorul în vreme ce servește un client.
Pentru că sunt ieftine, lubenițele şi pepenii de Salcia ajung și la Reșița sau în Capitală, în căutarea unui preț mai bun de comercializare. Aşa s-a întâmplat aproape în fiecare din ultimii ani, iar producătorii trăiesc cu speranţa că pe viitor producţia va fi mai bună, iar munca lor din câmp va fi răsplătită.
