Dosarul electronic de sănătate este un proiect al sistemului de sănătate în care s-au investit 18 milioane de euro. A fost lansat la 1 iunie 2014, dar nici până acum nu funcționează în totalitate. Modalitatea de preluare a datelor pacienților nu este clară, iar sistemele informatice în care lucrează furnizorii medicali nu sunt corelate. Unii pacienți fac confuzie între cardul de sănătate și dosar.
Medicina românească încearcă să ajungă la standardul de modernizare cu care se mândesc sistemele de sănătate din Occident. Dosarul electronic este unul dintre proiectele prin care se vrea eficientizarea serviciilor medicale. Dosarul trebuie să stocheze toate datele medicale legate de pacient și conține un istoric medical al fiecăruia dintre noi. Deși ar trebui să fie funcțional, acesta încă ridică probleme. Este un sistem complex văzut ca Fata Morgana a sistemului. Dosarul trebuie să conțină toate datele medicale referitoare la fiecare pacient, consultații, trimiteri, analize, rețete, foi de observații. Doar pacientul are acces liber la dosarul cu istoricul medical, după ce este autentificat cu ajutorul codului de asigurat/CNP sau folosind datele de identificare de pe cardul de sănătate. Medicul poate avea acces liber doar la secțiunea Sumarul de Urgență. Deocamdată însă, sistemul nu funcționează în totalitate.
„Din punct de vedere legal, lucrurile nu sunt foarte clare“
Pentru medicii care lucrează în Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI), un soft al Casei Naționale de Sănătate, datele pacientului sunt preluate automat în dosar. Problema este că pentru cei care lucrează în alte sisteme informatice, transferul de informații nu se face automat. „Nu știm exact cum stau lucrurile. Știu că pentru cei care lucrează în SIUI datele se culeg automat. Eu introduc datele. Nu știu ce se întâmplă mai departe. Obligația ne-o facem, dar ține de sistem. Practic, învățăm din greșeli. Așa s-a întâmpat și cu cardul, învățăm din lucrurile de care ne lovim zilnic“, a spus Adriana Dogaru, medic de familie și președinta Societății de Medicină de Familie din Dolj.
Legalitatea furnizării datelor medicale ale pacienților este încă o chestiune neclară. „Din punct de vedere legal însă, lucrurile nu sunt foarte clare. De exemplu, în ce măsură are dreptul statul să absoarbă date cu privire la starea de sănătate a unei persoane? Legea drepturilor pacientului spune că medicul trebuie să pună la dispoziția organelor abilitate date doar pe bază de adresă. Din punctul nostru de vedere, în acest moment legislația nu este foarte clară. Pentru cei care lucrează în SIUI, transmiterea datelor se face automat, fără să fie cerut acceptul medicului“, a explicat medicul de familie dr. Dumitra Gindrovel.
„Credeam că în cardul de sănătate sunt trecute toate analizele“
Cadrele medicale spun că cea mai mare problemă legată de dosarul de sănătate este faptul că sistemele informatice în care lucrează furnizorii medicali nu sunt corelate. Așa că medicii care lucrează în spital nu pot să vadă datele introduse în cabinetul de medicină de familie și invers.
„Ar trebui să existe o legătură între unitățile medicilor. Dosarul ar fi foarte util pentru că există situații în care pacientul nu spune toate datele despre el.
De exemplu, există o lege a pacienților cu HIV/SIDA care stipulează în mod expres că pacienții nu sunt obligați să spună că au SIDA. Atunci când diagnosticul este trecut în dosar, chiar dacă pacientul nu spune, medicul află“, a precizat dr. Gindrovel.
Mulți dintre pacienți confundă cardul de sănătate cu dosarul electronic. „Credeam că în cardul de sănătate pe care l-am primit sunt trecute toate analizele și problemele de sănătate pe care le am. Nu mi-a spus nimeni că sunt două lucruri diferite“, a spus Oana Marcu.
Și medicii admit că lumea este confuză. „Pacienții nu știu prea multe. Cei mai mulți fac confuzie între cele două. Îi interesează mai mult să fie tratați corespunzător și la timp“, a conchis un medic de familie.
GdS a încercat să ia un punct de vedere și de la reprezentanții Casei de Asigurări Dolj, însă nimeni nu a dorit să răspundă.
