Le vedem zilnic la intersecţia străzilor Nicolae Titulescu și Maria Tănase, din Craiova. Oamenii le confundă de cele mai multe ori pentru că seamănă izbitor. Sunt gemenele Lenuţa şi Dochina Mitroi şi vând Gazeta de Sud de aproape zece ani. Au 35 de ani, dorinţă de muncă şi multe vise. Au crescut în centrele de plasament și nu îşi mai amintesc exact câţi ani aveau atunci când au fost părăsite.
„Nu cred că aveam mai mult de patru ani atunci când am fost lăsate la Leagănul de copii de la Parc, din Craiova… Am fost mutate apoi la Filiaşi, iar după aceea la «Regina Maria». Până la 18 ani… Cei mai frumoşi ani, fără griji, fără teamă, i-am trăit în leagănele pentru copii, aşa cum li se spunea“, a povestit Lenuţa. Stăteau în acelaşi centru de plasament, dar nu ştiau că sunt surori.
„Nimeni nu ne-a spus mulți ani că suntem surori. Văzusem că semănăm, îi auzeam pe cei din jur făcând glume pe seama asemănării noastre, însă noi am aflat mult mai târziu de la o profesoară de la şcoală că într-adevăr suntem surori“, au adăugat surorile.
„Sunt mândră că muncesc“
Odată cu împlinirea vârstei majoratului, cele două surori au fost nevoite să plece din centrele de plasament. Aşa cum spune legea, angajaţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului le-au căutat familia. S-a încercat reintegrarea acestora în familie. Cele două surori, Lenuţa şi Dochina, au ajuns astfel în oraşul Bechet, la angajaţii serviciului social care le-au dus la casa tatălui biologic.
„Tata s-a recăsătorit. Are trei copii. A fost greu să fim acceptate. Nu am rezistat mai mult de o lună alături de el şi am decis să plecăm… De dimineaţa până seara ne trimitea la câmp. Am trăit foarte rău… Am încercat să aflăm de la el dacă ştie unde este mama, dacă trăieşte, dacă s-a recăsătorit. Ştim doar că o cheamă Verona Durac. Unii spun că ar locui în cartierul Brazda lui Novac, alţii spun că ar fi murit, iar alţii că s-ar fi măritat. Rudele tatălui susţin că mama este o femeie uşoară“, au spus tinerele. Nu au încetat niciodată să o caute pe cea care le-a dat viaţă şi trăiesc cu speranţa că într-o zi o s-o întâlnească.
„Este dureros să ai 35 de ani şi să nu îţi cunoşti mama. Nu vrem decât să o vedem, să avem şansa să discutăm cu ea, să ştim dacă e bine, dacă îi semănăm“, au povestit cele două surori. Au părăsit Bechetul şi au ajuns în Craiova. Au locuit pe străzi, au dormit sub cerul liber. Au lucrat pe unde li s-a oferit această şansă. Pentru o perioadă la IGO (Întreprinderea de Gospodărire Orăşenească, n.r.), apoi la un producător de ambalaje.
„După un timp, ne-au dat afară. Atunci am început să căutăm cu disperare un loc de muncă. Mulţi nici nu ne-au băgat în seamă când am cerut să muncim. Într-un târziu, am ajuns la Gazeta de Sud. Vindem ziare, avem clienţii noştri, ne câştigăm cinstit banii“, au spus tinerele. Lenuţa a avut grijă pentru o perioadă de o bătrână. I-a fost alături în momentele grele, a ajutat-o atunci când problemele medicale s-au agravat. A stat lângă aceasta până în ultimele clipe de viaţă, iar acum locuieşte alături de familia bătrânei undeva în cartierul Brestei. Dochina stă cu chirie. Este pe picioarele ei şi este foarte mândră că a reuşit acest lucru.
„Prin munca noastră, în ciuda tuturor greutăţilor, ne întreţinem. Păstrăm legătura cu mulţi dintre tinerii crescuţi în leagănele de copii. Unii şi-au întemeiat familii, alţii au ajuns rău, trăiesc pe străzi. Câţiva dintre ei sunt la oameni cu suflet cărora le-au devenit copii adoptivi. Sunt mândră că muncesc, că nu m-am lăsat doborâtă de toate încercările vieţii. Visăm să avem o casă a noastră în care să locuim împreună pentru că ne gândim cu groază la ce ne poate aduce viitorul. Ne-am dori să ne mai găsim şi altceva de muncă, pentru că după ce terminăm ziarele ne rămâne suficient timp în care am putea lucra, însă nimeni nu ne dă şansa asta…“, au mai spus surorile Mitroi.
