Întrebările pe care şi le-a pus Marian Ionescu, din comuna doljeană Coşoveni, după ce fiica sa de 26 de ani a decedat în Clinica de Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Craiova, au rămas fără răspuns şi după zece luni de la producerea acestei tragedii, care a lăsat fără mamă două fetiţe de trei ani, respectiv trei săptămâni (la acea vreme).
Adriana Buzatu a născut prin cezariană la Spitalul „Filantropia“ din Craiova pe 21 ianuarie 2013, iar după cinci zile a fost transferată în stare gravă la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU), cu o insuficienţă respiratorie severă, cu o saturaţie în oxigen scăzută aproape la jumătate. Prognosticul în cazul ei a fost rezervat de la început, însă, timp de două săptămâni, tânăra a stat internată la Terapie Intensivă, fiind sedată, intubată şi ventilată mecanic.
Cazul său a fost mediatizat la acea vreme, iar de situaţia femeii s-a interesat atunci şi secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, Raed Arafat (contactat telefonic de familie), care a dat şi directive în privinţa modalităţii de tratament. Treptat, starea Adrianei Buzatu s-a înrăutăţit, sedativele nu îşi mai făceau efectul, iar tânăra avea să decedeze în noaptea de 9 spre 10 februarie, în urma unui stop cardio-respirator, la trei săptămâni după ce adusese pe lume o fetiţă. Cauzele morţii sale au fost o enigmă pentru medici, iar ele nu au fost stabilite nici la necropsie, medicul legist trecând pe certificatul constatator al decesului „cauză nedeterminată“.
Zece luni de aşteptare, nici un răspuns
Nici după zece luni de la producerea acestei tragedii, familia Adrianei Buzatu nu a primit vreun răspuns în privinţa cauzelor morţii tinerei şi a vinovaţilor, dacă aceştia există. Tatăl, Marian Ionescu, susţine că a bătut de mai multe ori drumul la Colegiul Medicilor Dolj, instituţie care trebuie să se pronunţe în „cazul Buzatu“ (singura care poate stabili, de altfel, dacă a fost sau nu vorba de o culpă medicală), dar nu a primit nici o lămurire. „Cel de la poartă mi-a spus că nu poate să-mi dea vreun răspuns, că ancheta ar fi în curs de derulare, că dosarul trebuie să ajungă la nu ştiu ce comisie (Comisia de Disciplină – n.r.) şi că mai durează. Au trecut zece luni, cât o mai amână!? Eu vreau să ştiu doar cine se face vinovat de moartea fetei mele! Dacă există un vinovat. Să ne spună odată, pentru că această incertitudine ne omoară. Nu mai am altă soluţie decât să merg la Colegiul Medicilor, să-mi leg o pancartă de gât şi să intru în greva foamei“, a afirmat tatăl tinerei decedate în februarie 2013.
Marian Ionescu mai spune că o solicitare la Colegiul Medicilor pentru un verdict în „cazul Adriana Buzatu“ a fost făcută nu doar de familie, prin intermediul unui avocat, ci şi de poliţie, care nu poate finaliza ancheta până nu are un punct de vedere strict medical. „Am vorbit şi cu poliţistul care se ocupă de cazul nostru, are un dosar de o palmă cu declaraţii de la noi, de la medici, asistente, toţi cei care au fost implicaţi în cazul fetei mele. Dar mi s-a spus că poliţia nu poate face deocamdată nimic, nu poate lua o decizie, nu poate stabili un vinovat fără un răspuns de la Colegiul Medicilor“, a precizat Marian Ionescu. „De ce întârzie acest răspuns? Vreau să mi se spună adevărul. Am avut un copil sănătos şi l-am pierdut. Cine este vinovatul?“, se întreabă tatăl tinerei.
Problema este că verdictele de la Colegiul Medicilor (CM) vin greu, după anchete care durează ani întregi, nu câteva luni, iar de cele mai multe ori nu există sancţiuni. Spre exemplu, anul trecut, CM Dolj nu a dat nici o sancţiune, iar din 17 dosare aflate pe rol în 2012, la zece soluţionarea se prelungise în 2013. Situaţia este însă una generală: din 175 de dosare cu reclamaţii la Colegiul Medicilor din România, în anul 2012, în 157 de cauze nu s-a dat nici o sancţiune. De aici şi necesitatea unei Legi a malpraxisului, lucru de care s-a tot vorbit la nivelul Ministerului Sănătăţii, dar care a fost lăsat spre rezolvare în anul 2014.
