Invitată la emisiunea „Interviuri pentru eternitate“ de la Gazeta de Sud TV, cunoscuta actriţă Nataşa Raab a vorbit, printre alte subiecte, şi despre spectacolul în care este protagonistă, alături de actorul Nicolae Poghirc. Este vorba de piesa „Doamna şi funcţionarul“ de Aldo Nicolaj, subintitulată „Sapă, sapă cârtiţă bătrână“. După toate probabilităţile, afişul spectacolului va fi cu acest titlu. În prezent, cei doi actori ai Naţionalului din Bănie repetă de zor la piesa amintită deoarece peste câteva zile are loc premiera. Nataşa Raab a spus: „Cum am ajuns la acest spectacol? Domnul Mircea Cornişteanu, directorul general al Teatrului Naţional, este deschis tuturor proiectelor, astfel încât atunci când i-am propus să facem acest spectacol, unul viabil, a fost de acord. Este regizat de Alexandru Boureanu, în prezent director la Teatrul «Jean Bart» din Tulcea, acolo unde va avea loc premiera acestui spectacol al nostru, marţi, 17 decembrie. Sperăm ca în 2014 să-l jucăm şi pe scena din Craiova, deoarece ar fi posibil să fie inclus şi în repertoriul Teatrului Naţional de aici, astfel încât şi publicul din Bănie să-l poată viziona. Piesa lui Aldo Nicolaj este o comedie dulce-amară, o comedie spumoasă. Textul, deşi a fost scris cu mulţi, mulţi ani în urmă, se potriveşte foarte bine vremurilor acestea, are foarte multe conotaţii sociale şi politice. Sunt convinsă că acest spectacol se va bucura de un foarte mare succes la public“.
„Năpasta“, la 106-a reprezentaţie
Cel mai longeviv spectacol din repertoriul Naţionalului din Craiova este „Năpasta“, ajuns sâmbăta trecută (7 decembrie) la cea de-a 106-a reprezentaţie, premiera fiind în noiembrie 2002. Regia este semnată de Kincses Elemer, iar scenografia de Lia Dogaru. Distribuţia: Nataşa Raab, Valentin Mihali, Constantin Cicort, Tudorel Petrescu. Interpreta rolului Anca, Nataşa Raab, a punctat: „Dintre rolurile pe care le-am jucat pe scena Naţionalului, cel mai greu şi complex – şi care încă îmi aduce foarte multe satisfacţii – este, de departe, această «Medee» a dramaturgiei româneşti, personajul Anca din «Năpasta» lui Ion Luca Caragiale. Se pare că, într-adevăr, este cel mai longeviv spectacol de la Teatrul Naţional din Craiova, deja avem 106 reprezentaţii. Se joacă de 11 ani! Consider că este spectacolul care îl reprezintă cel mai bine pe regizorul Kincses Elemer, cel care a reuşit să «scuture» foarte bine de «praf» această piesă şi s-o transforme în ceea ce este, de fapt, un triller psihologic (…) «Năpasta» este un spectacol pe care colegii-actori, oamenii de teatru, publicul recunosc că a rezistat deoarece, în timp, nu s-a degradat. Spectacolul «Năpasta» este asemenea vinului – cu cât se învecheşte devine mai bun! La spectacolulul din ultima sâmbătă a lunii noiembrie, (pe 30 noiembrie – n.r.), când am jucat cea de-a 105-a reprezentaţie, am avut un public care m-a făcut să plâng… Sala mică «Ion D. Sîrbu» a Naţionalului a fost arhiplină, era un public ca de premieră (…) Anca este un personaj total, atât psihic, cât şi vocal şi… fizic, este un personaj care mă face, la fiecare spectacol, să slăbesc jumătate de kilogram“.
„Poziţia copilului“ are premise de nominalizare la Oscar
Cel mai în vogă film românesc al momentului, „Poziţia copilului“ – care rulează şi în cinematografele din SUA – a fost inclus printre cele 76 de pelicule considerate eligibile pentru o nominalizare la premiul Oscar pentru un film străin, distincţie care va fi decernată în 2014. Din distribuţie face parte şi actriţa Nataşa Raab (rolul Olga Cerchez). Întrebată despre şansele de a fi nominalizat la Oscar, invitata Gazetei de Sud TV, Nataşa Raab, a declarat: „Acum sau niciodată! Cred că «Poziţia copilului» are mari şanse… Nu spun asta pentru că joc şi eu în el, ci pentru că, realmente, este un film care are toate premisele să fie nominalizat la premiul Oscar. De altfel, atunci când filmul a luat premiul «Ursul de Aur» la Berlinală, preşedintele juriului a spus că el crede, ca şi toţi cei din juriu, că se află în faţa unei capodopere. De altfel, filmul a interesat mulţi distribuitori din întreaga lume şi a fost cumpărat de aceştia, inclusiv din America. Am primit veşti din SUA despre cum a fost receptat acest film în State. A interesat, în primul rând, povestea din film. O prietenă comună, poeta craioveană Carmen Firan, stabilită de mulţi ani la New York, mi-a spus că a văzut filmul într-un cinematograf din New York şi că ecourile publicului american sunt foarte bune. Şi asta în condiţiile în care americanii sunt obişnuiţi cu poveşti mai comerciale. Aici, în «Poziţia copilului», este o poveste de viaţă. Nu neapărat românească… Oriunde în lume se pot întâmpla aceste lucruri, dar fundalul este tipic românesc. Repet, eu cred că filmul are premisele să intre în competiţie pentru Oscar. Acum cred că este nevoie şi de altceva… Să ne iubească acolo sus, Doamne Doamne!“. Chestionată despre interpelarea din Parlamentul României asupra filmului, Nataşa Raab a răbufnit: „Publicul este mai informat decât oamenii care dau banii pentru cultură… În Parlamentul României a apărut, la un moment dat, un domn parlamentar (e vorba de deputatul PSD de Vaslui Victor Cristea, care a criticat de la tribuna parlamentului filmul – n.r.) care a vorbit despre filmul «Poziţia copilului», dar care nu cred că l-a văzut. Şi care, să mă ierte Dumnezeu, a fost atât de hilar în momentul în care a zis că «ce înseamnă chestia asta că se înjură în film?!». Păi, aşa-i în viaţa noastră de toate zilele… Teatrul, arta este oglinda întoarsă a realităţii. Noi, la teatru, la cinematograf, la televizor râdem de tarele noastre, de fapt. Asta înseamnă artă, să-ţi transmită un mesaj, să-ţi dea de gândit, să nu mai faci aşa, să-ţi dai seama că eşti ridicol când faci aşa ceva ş.a.m.d.“.
„Depinde de noi să devenim capitală culturală europeană“
Chestionată despre posibilitatea ca Bănia să fie desemnată capitală culturală europeană, Nataşa Raab s-a arătat încrezătoare: „Eu militez din toată fiinţa mea pentru acest obiectiv. De noi însă depinde totul. Omul sfinţeşte locul, asta trebuie să facă un artist. Marele actor Ion Manolescu spunea că un actor, un artist trebuie să fie un far al societăţii, el trebuie să trezească conştiinţe, să atragă atenţia. Prin faptul că artistul este văzut, se face apreciat şi iubit de concetăţeni, poate să-i tragă pe aceştia de mânecă… Oameni buni, haideţi să facem asta şi asta, astfel încât a noastră Craiovă să devină Capitală Culturală Europeană! Deşi Bănia este în cursă cu alte oraşe româneşti cu «greutate» din multe puncte de vedere – istoric, cultural – cum ar fi Clujul, Iaşiul, eu cred însă în şansa Craiovei. Să învestim însă acolo unde trebuie – în oamenii valoroşi, în brandurile noastre –, să-i ajutăm. Nu să le dăm în cap! Că asta-i o altă chestie a noastră, oltenească… Haideţi să punem umărul cu toţii. Şi cei care conduc urbea, şi cei care o locuiesc deoarece omul sfinţeşte locul“.
În 2014 se vor împlini 20 de ani de când a debutat la Craiova Festivalul Shakespeare, fondat cu dorinţa de a organiza în România o manifestare culturală de indiscutabilă valoare, după modelul marilor festivaluri internaţionale. Nataşa Raab a ţinut să sublinieze importanţa acestui festival în perspectiva desemnării Craiovei ca şi Capitală Europeană în 2021: „Festivalul a devenit unul dintre cele mai importante din lume, ajungând, în 2014, la cea de-a IX-a ediţie, Emil Boroghină fiind fondatorul şi animatorul acestei manifestări de anvergură mondială. Nimeni nu ştie însă cât se umileşte acest om, Boroghină, ca să facă rost de sponsorizări, deoarece festivalul implică cheltuieli uriaşe! Festivalul este în folosul Craiovei… Boroghină a reuşit să convingă trupe de teatru de notorietate mondială să vină în Craiova, alături de mari regizori ai momentului… De fapt, şi la ediţiile trecute au fost aici cele mai importante companii teatrale din lume. Repet, au venit în Craiova! Şi acum, în 2014, vor veni, cum spuneam, trupe extraordinare. Haideţi să facem centrul ăla vechi, haideţi să refacem şi clădirile vechi din faţa Naţionalului, haideţi să schimbăm şi multe, multe altele… Trebuie să facem şi altceva, nu numai mişcări din astea populiste, ci să investim în ceea ce este deja cunoscut în lume. Avem, cum spuneam, Teatrul Naţional, Festivalul Shakespeare, îl avem pe Tudor Gheorghe, avem oameni minunaţi, avem oltence frumoase…“.
