Arta în primele decenii ale secolului al XX-lea în Craiova a fost una dintre manifestările care au dat oraşului grandoare şi măreţie.
În acele vremuri parfumate cu un aer aparte, în toate oraşele Olteniei se tipăreau cărţi, ziare, reviste, unele dintre ele bucurându-se de prestigiu în întreaga ţară. Existau, de asemenea, numeroase formaţii teatrale. Teatrul Naţional de la acea vreme dispunea de un colectiv de actori şi de un repertoriu remarcabil. Sufletul era răsfăţat cu acorduri muzicale de orchestrele simfonice, de formaţiile corale ale timpului. Lumea artelor plastice se bucura şi ea de pânzele zugrăvite de renumiţii Eustaţiu Stoenescu, Francisc Sirato, Nicolae Rădulescu, Gheorghe Baba, Mihai Gelep ce încântau cu peisajele „calme, liniştite“, dar şi cu portrete, care după cum le cataloga presa vremii erau „lucrări serioase, ce se disting prin expresie bogată, colorit matur“.
În salonul poetei
Un punct de reper pentru viaţa culturală a Craiovei de la 1907 era locuinţa Elenei Farago din centrul oraşului, aflată pe o stradă liniştită, în aceeaşi curte cu Fundaţia „Alexandru şi Aristia Aman“. „De cum păşiai pe scara principală a locuinţei, un Apollo de gips alb, cu o liră, te întâmpina. În interior, un birou, cu o maşină de scris, trăda preocupările poetei. O altă încăpere, intimă, caldă şi primitoare, te întâmpină cu rafturi pline de cărţi alese. Te odihneai o clipă în fotoliile confortabile, în timp ce poeta, cu înfăţişarea blândă de bunică, îţi vorbea, cu un glas tărăgănat, radiind o atmosferă de caldă prietenie. Întinsă pe canapea, poeta fuma liniştit.
Iar de pe pereţi, mereu nedespărţiţii ei prieteni îţi surâdeau parcă din alte vremuri. Ici Constanţa Marino- Moscu, I. Minulescu, Octavia Goga, colo Lucian Blaga, Eugen Lovinescu, Maria Cunţan, Traian Demetrescu şi Eustaţiu Stoenescu, dincolo marii ei prieteni europeni: Ibsen, Regnier şi Nietzsche, Verlaine, Verhaeren şi alţii“, este descrierea făcută locuinţei de C.D. Papastate în volumul „Elena Farago“.
Pentru toţi aceia care în Cetatea Banilor puneau preocupările spirituale pe primul plan, locuinţa Elenei Farago era locul de întâlnire al iubitorilor de artă şi literatură. „Pe aici s-au perindat atâtea talente, s-au discutat atâtea probleme şi s-au pus la cale atâtea acţiuni frumoase. De câte ori, poate, vreun tânăr, tremurând de emoţie, nu a intrat, cu manuscrisul în buzunar, să se spovedească poetei! Şi câte frunţi senine nu au ieşit, de acolo, mângâiate de o încurajare!“, se notează în acelaşi volum.
Adunările revistei Ramuri
Şi o dată uşile locuinţei deschise, în odăile în care arta pulsa intens se ţineau deseori şi adunările revistei Ramuri, după cum ne mărturiseşte Şaban Făgeţel. „Venind la Craiova, d-na Farago aducea între noi un nume şi un prestigiu literar a căror strălucire avea să se reverse de acum înainte asupra tinerei noastre publicaţii.
Adunările revistei se ţineau acum în casa acestei scriitoare. Eram atraşi aci, nu numai de plăcerea de a ne găsi în intimitatea unei poete al cărei nume însemna atât de mult în mişcarea noastră literară, dar şi de farmecul discuţiilor pe care ştia să le provoace şi să le întreţină…
Acolo ne întâlneam deci în fiecare zi pentru citirea şi alegerea manuscriselor şi, poate mai ales pentru plăcerea de a discuta evenimente literare într-o atmosferă în care totul era făcut să ne stimuleze şi să ne fortifice spiritul.
Şi ce bogat material cu lungi şi animate discuţii se desprindea pentru noi din zbuciumul acelei vremi, în care viaţa literară era atât de bogată în evenimente“.
Fascinanta lume artistică
Viaţa culturală a Craiovei de odinioară se consuma după alte coordonate. Spectacolele Teatrului Naţional jucate de artişti de talie naţională polarizau atenţia opiniei publice de pretutindeni. Ziarele anunţau constant evenimente de mare valoare, iar publicul gusta cu plăcere fiecare manifestare artistică. Unul dintre numeroasele momente de entuziasm din urbea de odinioară a fost concertul maestrului George Enescu din 1931, ca şi cel în care Opera Română a concertat la Craiova în 1937. Capitala Olteniei a fost primul oraş din ţară unde ansamblul Operei s-a deplasat de la înfiinţarea sa. „Opera Română mi-a pus la dispoziţie întreg ansamblul necesar cu costume, decoruri pentru a juca la Craiova operile «Ernani» şi «Tosca» în serile de joi, 28 şi vineri, 29 ianuarie“, se nota într-o epistolă.
De asemenea, publicul a putut savura concertele simfonice ale orchestrei Palatului sau ale Batalionului de Gardă.
Farmecul acelor vremi era dat de muzici şi spectacole de marcă, dar şi de întâlniri literare, ca acelea care aveau loc în casa poetei Elena Farago.
