Lucia Sturdza Bulandra
Lucia Sturdza-Bulandra a fost una dintre marile figuri ale scenei românești, de neuitat în roluri de compoziție din dramaturgia universală și națională, spirit organizatoric, talent pedagogic ce a format generații întregi de actori.
În 1898, la 25 de ani, absolventă a Facultăţii de litere şi filologie, dar negăsindu-şi post în învăţământ, independenta şi curajoasa urmaşă a domnitorului Sturdza a acceptat un post de actriţă la Teatrul Naţional, într-un timp în care tagma actoricească era încă privită cu un condescendent dispreţ. La fel cum avea să devină marea profesoară a unor monştri sacri ai scenei teatrale, precum Radu Beligan sau Victor Rebengiuc, Lucia Sturdza a urmat cursurile de la Conservator ale Aristizzei Romanescu (minunat evocată după un secol de Ioana Bulca în filmul „Restul e tăcere“ de Nae Caranfil), deoarece, spunea ea „cultura fără talent, cât şi talent fără cultură nu pot făuri un actor desăvârşit“.
În 1914, împreună cu soțul ei, a întemeiat o companie particulară. Din 1947 până la sfârșitul vieții a fost directoarea Teatrului Municipal din București, astăzi Teatrul „Bulandra“.
Lucia Sturdza Bulandra a jucat în doar două filme: „Amor fatal“, 1911 şi „Escadrila albă“, 1943.
A scris „Actorul şi arta dramatică“ şi a tradus numeroase piese din limbile franceză, italiană, germană şi engleză. Primeşte mai multe distincţii, cum ar fi Bene Merenti, clasa I, Meritul Cultural, clasa I şi clasa II, Ordinul Muncii, clasa I, Steaua Republicii, titlul de Artist al Poporului. Inteligentă, independentă, dreaptă şi generoasă, Doamna de fier a scenei a căzut pe o scară în plină iarnă şi a murit.
