Artistul plastic Siviu Bârsanu, un nonconformist şi rebel de viţă nobilă, cum s-a autocaracterizat într-un interviu mai vechi, consideră că artiştii olteni se descurcă şi în afara graniţelor Băniei.
Interviul de mai jos a fost realizat în curtea casei-atelier a lui Silviu Bârsanu de pe strada Bărăganului din Bănie.
Ion Jianu: Care sunt preocupările artistului plastic Silviu Bârsanu în cel de-al 48-lea an de viaţă, vârstă pe care o împliniţi sâmbătă (3 august – n.r.)?
Silviu Bârsanu: Of, of, of… Nu am complexe privind vârsta. Mă simt foarte bine la 48 de ani. Parcă am 24… pe un picior! Preocupări? Planurile mele sunt deja în derulare. Şi am un fel de noutate: recent, am achiziţionat o presă de gravură fabricată în 1985. Nu e mai veche decât mine, dar poţi zice că e destul de antică. E foarte frumoasă şi performantă, are şi o istorie interesantă. A aparţinut unui mare artist, Ilfoveanu, cel bătrân, iar Suzana Fântânariu, care mi-a fost profesoară de grafică, a cumpărat-o de la Ilfoveanu. Presa asta a avut, cum spuneam, o istorie aparte prin Craiova, a fost pe la diverşi artişti şi, în cele din urmă, după 22 de ani, am recuperat-o eu… Vasile Buz spunea că presa asta parcă e blestemată şi n-o să producă niciodată nimic! Ce fac cu această presă? Mă apuc de gravuri, deja am făcut câteva experimente. Trebuie să-mi procur materia primă, celuloza şi cerneala tipografică clasică, cea cu plumb, nu din acestea acrilice. O cerneală tipografică de bună calitate e scumpă, preţurile sunt… gastronomice, ca să le zic aşa, iar artiştii din ziua de astăzi sunt din ce în ce mai… uscaţi, ca mine. E din ce în ce mai „frumos“ în România… Mi-am dorit de mult o presă. E o provocare pentru mine şi un cadou de ziua mea. Cum spuneam, sunt în faza de proiecte, care sunt foarte multe şi „cimentate“ de-a lungul timpului. Am făcut puţină gravură în şcoală şi de atunci mi-a rămas ca un microb.
Vreau să relansez gravura în Craiova
I.J.: Ce se întâmplă acum, când vreţi să vă dedicaţi gravurii, cu celelalte pasiuni şi îndeletniciri ale dumneavoastră?
S.B.: Le voi practica în continuare, nu am de gând să le abandonez. Nici vorbă! Chiar acum pregătesc o nouă expoziţie personală la Galeria de Artă din Craiova, la începutul lunii septembrie, o expoziţie de pictură-obiect. În acest moment, mai am deschisă o expoziţie personală la Calafat.
I.J.: Cunoscutul rameur româno-american Cornel Roşca a scris despre dumneavoastră aşa: „Artistul Silviu Bârsanu «trage» din cele mai surprinzătoare poziţii după cele mai ciudate ţinte posibile şi, spre bucuria fanilor şi colecţionarilor lui, trăieşte o nesfârşită erupţie de idei artistice“. Care este ultima idee artistică a lui Silviu Bârsanu?
S.B.: Ultima? Păi, e uşor de spus. Ar fi sistemul de prindere a unor discuri vechi de vinil. Vreau să le suspend, să fie cinetice, stilul artistului plastic Calder. Nimeni nu mai caută acum discurile de vinil, nimeni nu le mai ascultă. Măcar să le privească… Ca atare, eu le pictez şi, prin suspendarea lor în stilul lui Calder, le ofer spre privire. O altă idee artistică? Vreau să relansez în Craiova gravura. Nu o să fac o gravură clasică, ci un fel de joacă pe tema gravurii. Cu hârtie făcută manual, trasă la presă manuală, deci nu la tipografie. Sper să fie unicate în grafică. Să vedem însă ce o să iasă… Nici eu nu ştiu!
Artiştii din Bănie sunt foarte activi…
I.J.: Cum aţi caracteriza viaţa culturală a Craiovei în contextul depunerii candidaturii pentru obţinerea titlului de capitală culturală culturală europeană în 2021?
S.B.: Este o idee foarte interesantă şi, de ce nu, de luat în seamă. Nu cunosc amănunte despre acest subiect deoarece m-am cam izolat în lumea mea… Nu mai am televizor, ci doar internet, pe care îl folosesc, în general, doar pentru e-mail. Revenind la subiectul din întrebare, acela referitor la Craiova capitală culturală, adaug că artiştii din Bănie sunt foarte activi şi ar putea face faţă acestei provocări. Altfel, când îmi amintesc de faptul că Bănia era, în urmă cu ceva ani, capitala teatrului românesc, cu acel genial tiz al meu, regizorul Silviu Purcărete, mi se zbârleşte părul pe mine. La modul propriu, deoarece îmi amintesc ce spectacole grandioase a montat Purcărete aici…
I.J.: Nu credeţi că ar fi necesară înfiinţarea unei facultăţi de arte plastice la Universitatea din Craiova, proiect care a mai fost abordat în urmă cu mulţi ani, dar care a rămas nefinalizat?
S.B.: A fost, într-adevăr, o încercare de înfiinţare. Eu sunt profesor la Liceul de Artă din Craiova şi, cum să spun, pepiniera contează mai mult în timp… Absolvenţii liceului nostru părăsesc oraşul şi devin studenţi în alte centre universitare. Ce să zic? Ar fi necesară o asemenea facultate de arte plastice, e interesantă această idee… Eu zic că oltenii au coate ascuţite şi-şi fac loc în altă parte decât la ei acasă. Ca şi Profetul!
I.J.: Ce vă nemulţumeşte în acest moment în Craiova?
S.B.: Cred că-i prea cald!
