http:http://www.youtube.com/watch?v=N31kQzxk7BQ
De la povestea evaziunii din taximetrie, trecem la modul real în care decurg lucrurile în acest domeniu de activitate. Doi oameni – un proprietar de maşină şi un şofer de taxi – ne-au povestit cum sunt nevoiţi taximetriştii să plătească taxe de protecţie operatorului de taxi, cum sunt obligaţi „să nu pună ceasul“, dar, mai ales, cum sunt măsluite aparatele de marcat fiscale montate pe taximetre.
După ce, zilele trecute, GdS publica un articol – „Taximetria pe muchie de cuţit“ – în care arătam că Fiscul suspectează evaziune fiscală în acest domeniu de activitate, acuzând operatorii şi taximetriştii că îşi împart câştigurile „la negru“ între ei, fără a fi înregistrate în contabilitate, astăzi vă arătăm cum pot să facă acest lucru cei care sunt implicaţi în domeniul taximetriei. Vă prezentăm în cele ce urmează poveştile a doi tineri din Craiova care arată dominaţia clară a operatorilor de taxi pe piaţă, dar şi modul cum oamenii sunt împinşi să nu pună aparatul de marcat în funcţiune, să nu ceară contract de muncă etc. Interlocutorii noştri ne-au împărtăşit din experienţa lor cum erau nevoiţi fie să plătească o „taxă de şmecher“ operatorilor, fie să folosească metode prin care să şteargă memoria casei de marcat fiscale, pentru a nu înregistra veniturile realizate.
Autorităţile, dacă ar dori, ar putea să diminueze evaziunea din sistem, iar cei vinovaţi să plătească. Dar, aşa cum rezultă din relatările taximetriştilor care au acceptat să stea de vorbă cu noi, unele firme care funcţionează ca operatori de taximetrie ar aparţine, de fapt, unor persoane sus-puse, cu epoleţi şi influenţă, şi chiar unor angajaţi din primărie.
Există o taxă percepută de operatori?
Are 38 de ani, este din Craiova şi îi vom spune Doru. În urmă cu patru ani, el s-a hotărât să se apuce de taximetrie. A făcut credit la bancă şi şi-a cumpărat o maşină cu 25.000 de lei. Dar pentru a putea practica taximetria, maşina trebuia să fie în proprietatea unui operator de taxi, adică o firmă care are această posibilitate legal. Bărbatul şi-a vândut maşina proaspăt achiziţionată către operatorul de taxi, care a cumpărat-o „simbolic“, la un preţ de 100 de ori mai mic. „Tranzacţia a fost simbolică, pentru că legea mă obliga ca maşina să fie pe numele operatorului. Toate cheltuielile legate de echiparea maşinii, adică vopsire, casă de marcat, staţie şi autorizaţii, au fost suportate de mine, dar plata s-a făcut pe firma operatorului, ca şi cum firma ar fi plătit totul. Aşa era procedura“, a povestit Doru.
În momentul în care maşina a început să funcţioneze prin oraş, tânărul plătea lunar toate cheltuielile maşinii şi ale firmei de taxi, „asta însemnând taxă de dispecerat (65 de lei), impozitul pentru contractul de muncă încheiat pe două ore pe zi (95 de lei), TVA-ul firmei şi impozitul pe profit care mi se calcula la sfârşitul lunii în funcţie de încasări, care erau de 300-400 de lei lunar“, a mai spus Doru.
„Pe lângă aceste sume, operatorul mai îmi cerea lunar o taxă a lui, care era de 450 de lei. Ştiu că alţi operatori percepeau o taxă mai mică, pentru a-i atrage pe cei care doreau să aibă maşinile proprii pe taxi. Era considerată «taxă de şmecher», pentru că respectivul fusese băiat deştept şi îşi făcuse firmă la momentul potrivit… Taxa e pentru simplul fapt că te foloseşti de numele firmei lui, pentru că toate celelalte cheltuieli ale maşinii le plăteşti din buzunar“, a spus tânărul craiovean.
Ce spune reprezentantul operatorilor de taxi
În momentul în care un director adjunct al Fiscului doljean acuza faptul că veniturile neînregistrate în acte se împărţeau între taximetrist şi operatorul de taxi care deţinea controlul afacerii, şeful Camerei Taximetriştilor craioveni, Nistor Duval, a negat că ar exista o astfel de taxă. Mai mult, reprezentantul operatorilor de taximetrie a precizat: „Eu nu ştiu despre asemenea cazuri. Dacă Fiscul vorbeşte despre asemenea cazuri, atunci Fiscul să demonstreze aşa ceva. Dacă demonstrează Fiscul că se dau bani astfel, atunci e totul în regulă, dar eu cred că Fiscul trebuie, mai degrabă, să facă ceva să ajute taximetria, că şi aşa sunt venituri foarte mici în acest domeniu“.
Dar să revenim la Doru. El a lucrat o perioadă singur pe maşină, dar pentru că era prea obositor, a mai luat un prieten, cu care făcea schimb de tură. La un moment dat, cheltuielile fiind prea multe, „afacerea“ nu a mai fost profitabilă. Cheltuielile erau din ce în ce mai mari cu întreţinerea maşinii, rata la bancă, plus „taxa de şmecher“. Ei erau cu munca, iar operatorul cu profiturile. „Trebuia să aduci bani de acasă. Tot câştigul îl băgai în maşină. Ca mine erau mulţi care şi-au pus la bătaie propriile maşini. De regulă, chiar dacă erau doi şoferi pe maşină, unul avea carte de muncă pe două ore, iar ceilalţi erau ocazionali“, a spus Doru. El a decis să se retragă anul acesta din breasla taximetriştilor şi să se apuce de altceva. Dar maşina lui, pentru care încă plăteşte rate către bancă şi în ziua de azi, nu mai este în proprietatea lui. Omul era la cheremul operatorului: „Găsisem client să-mi vând maşina cu 3.000 de euro, dar operatorul mi-a spus că nu poate să scoată maşina de pe taxi până nu expiră licenţa (în 2014) şi că abia atunci aş putea să o vând. Practic, el decidea ce face cu maşina, iar eu nu puteam decât să accept, pentru că maşina figura pe firma lui! În cele din urmă, am luat de la el 2.000 de euro (şi ăia primiţi în rate!), pentru a-i lăsa lui maşina, cu tot cu echipamentul cumpărat de mine… Eu şi acum mai plătesc ratele la bancă pentru vehicul“. Şi fără maşină, şi cu banii luaţi, Doru şi-a încheiat istorisirea spunând că aceia care au patru-cinci maşini introduse pe taxi ajung să aibă profit, în timp ce persoanele care au o singură maşină în sistem „nu fac nici o afacere“.
Butonul magic… resetează memoria casei de marcat
Un alt taximetrist, de data aceasta doar şofer, nu şi proprietar de maşină, a povestit cu lux de amănunte cum poate fi înşelat statul prin neînregistrarea veniturilor, dar şi cum îi obligă operatorii să încalce legea, şi cum o încalcă chiar operatorii neînregistrând contracte de muncă pentru angajaţi, respectiv neplătindu-le dările către stat, deşi ei cotizează lună de lună la firma în cauză, la care activează.
Alin are 40 de ani şi încă mai practică meseria de taximetrist. Când a început, avea şi el o maşină pe care a băgat-o pe taxi, tot printr-un operator. Procedura a fost similară cu cea urmată de Doru şi este în continuare valabilă. „Am dat maşina operatorului, iar el a devenit proprietar printr-un act de donaţie. Eu plăteam colantarea, ITP-ul, casa de marcat, staţia. Operatorul doar te lasă să foloseşti plăcuţele lui. Atâta tot! Îţi plăteşti tu absolut totul, de la TVA şi până la cartea de muncă… cine are, plus o taxă de operator de 250-350 de lei. Totul merge pe încrederea cu operatorul“, a explicat Alin. El a dezvăluit marea invenţie care ar fi „cotropit“ o grămadă de maşini de taxi: butonul magic. Iată cum se procedează. „Un taximetrist a făcut o cursă de zece lei, să spunem, şi nu opreşte casa de marcat, dar imediat ce se dă clientul jos, apasă pe butonul ascuns timp de zece secunde şi se resetează toată memoria casei de marcat, inclusiv kilometrii şi timpii de staţionare. S-a resetat ceasul şi totul dispare. Aşa înregistrezi doar câteva curse şi plăteşti TVA doar 60-70 de lei pe lună. Dacă ar fi să se înregistreze toate veniturile, alta ar fi plata TVA, mult mai mare“, a spus Alin.
Aşa apar maşini de taxi care au parcurs 7-10 km pe zi
Cu ajutorul butonului magic se şterge memoria casei de marcat fiscale, dar şi alte date importante. O autoritate care face verificarea poate vedea clar discrepanţa, spune craioveanul: „O maşină de taxi nu poate să facă într-o tură de 24 de ore mai puţin de 100 de kilometri. Întotdeauna se parcurg mai mulţi, chiar şi 200-300 de kilometri pe zi. Dar sunt maşini care ies din tură cu 7-10 km şi înregistrează pe casa de marcat două-trei curse. E clar că o astfel de maşină are ceasul măsluit. Vă spun sigur! Nu există maşină de taxi din Craiova care să aibă, în realitate, mai puţin de 100 de kilometri pe tură. Butoanele respective de resetare a memoriei sunt montate de specialişti“.
Reprezentantul firmei Ectra, care deţine case de marcat pentru taxiuri, Marian Berceanu, a precizat pentru GdS, în calitate de specialist, că există modalităţi prin care se poate întrerupe alimentarea cu energie a casei de marcat, dar numai dacă se rupe sigiliul original al respectivului aparat electronic. „Dacă totul este în ordine şi nu s-a umblat la casa de marcat, atunci nu este posibil să fie resetată memoria casei de marcat. Dar dacă se umblă la ea, se rupe sigiliul şi se îndepărtează bateriile care întreţin memoria casei, atunci este posibil să se scurtcircuiteze circuitele şi să dispară memoria casei de marcat. Gândiţi-vă că este un aparat electronic, la fel ca oricare altul“, a spus Marian Berceanu, care a menţionat că la orice inspecţie metrologică se poate observa dacă s-a umblat sau nu la o casă de marcat de taximetrie.
O altă metodă prin care memoria casei de marcat fiscale folosită în taximetrie poate fi resetată este aceea în care se foloseşte cuarţul. „Folosirea cuarţului în zona de afişaj a casei de marcat produce o tensiune de valoare mare, care resetează memoria casei de marcat fiscale. La aparatele Ectra nu se poate aşa ceva, doar la cele produse în Bucureşti se poate utiliza cuarţul“, a explicat Berceanu.
Cei care vor contract de muncă sunt alungaţi
Alin a avut curajul să spună că mulţi colegi de-ai lui nu au contract de muncă sau au contracte pentru două ore pe zi, pentru că operatorii nu vor să se lege la cap prea mult. „Cei tineri, care se ridică cu pretenţii şi cer carte de muncă şi să pună casa de marcat la orice cursă, sunt imediat îndepărtaţi. Operatorii le spun că mai bine aduc un ţărănoi în locul celor ca lumea, şi preferă şi pensionarii, pentru că ei nu se ridică cu nici un fel de pretenţii. Ce poţi să-i faci în condiţiile astea, că te dă afară?! Sunt mulţi şoferi care nu pot să îţi arate un contract de muncă. Să nu mai zicem de dările la stat… Am un prieten care cinci ani a plătit lună de lună la operator 180 de lei pentru plata dărilor către Fisc, iar după cinci ani s-a trezit că nu avea plătit nimic nici la sănătate, nici la şomaj sau pensie. A rămas cu ochii în soare după atâta timp“.
În timp ce reprezentanţii operatorilor de taxi se plâng că acestea sunt încasările şi că vor fi daţi afară cei care nu utilizează casa de marcat, taximetriştii spun cu totul altceva: că unii operatori le impun şoferilor să nu utilizeze casele de marcat, pentru a nu plăti TVA la stat. Şoferii lucrează în ture, în general, inclusiv cei care sunt angajaţi ai operatorilor sau cei care au PFA şi au încheiat un contract cu un operator.
În ciuda faptului că Nistor Duval, şeful Camerei Taximetriştilor craioveni, susţinea zilele trecute că nu mai merge taximetria şi că încasările sunt din ce în ce mai mici, taximetristul cu care am stat de vorbă a explicat: „În cele două luni de vară, iulie şi august, sunt mai mici încasările, dar în restul timpului se mai fac ceva bani. Eu făceam 200-250 de lei într-o tură de 24 de ore. Gândiţi-vă că un şofer trebuie să-i dea operatorului 65 de lei pe zi şi să facă plinul la gaz sau benzină pentru tura următoare. După toate astea trebuie să îi rămână şi lui ceva. Deci se fac ceva bani…“.
Colegii de la HotNews au filmat o demonstraţie a metodei de înşelat statul prin utilizarea „cuarţului“. Un comisar-şef din cadrul Poliţiei Rutiere a Municipiului Bucureşti a arătat în faţa camerei de luat vederi „dovezi clare ale evaziunii fiscale“, adică a demonstrat că după utilizarea cuarţului casa de marcat scoate un bon pe care figurează doar tariful de pornire a taximetrului, în felul acesta cei implicaţi neavând cum să mai plătească TVA la Fisc. Este prezentată şi metoda „Maimuţa“, prin care este înşelat clientul, de data aceasta umflându-i costurile călătoriei. În partea a doua a materialului încărcat pe http://www.youtube.com/watch?v=N31kQzxk7BQ, poliţistul bucureştean detaliază ceea ce şi taximetriştii craioveni ne-au povestit: cum se împart banii între ei şi firmele care acţionează ca operatori de taxi.
Cu alte cuvinte, dacă autorităţile implicate chiar doresc să scoată evaziunea la iveală, atunci au suficiente pârghii şi metode de a-i depista pe evazionişti şi de a-i cerceta pe cei vinovaţi.
VIP-uri cu locuri multe pe taxi
Taximetristul craiovean susţine că multe nereguli din piaţă sunt „ţinute în braţe“ de cei „de sus“, pentru că printre operatorii de taximetrie din urbe se găsesc persoane influente: „Sunt mulţi corelaţi în treaba asta. Sunt poliţişti care au 60-70 de locuri pe taxi, rezervate de anii anteriori. Sunt maşini ale unor oameni din primărie, maşini ale unora care au mulţi bani“. Interlocutorul nostru a menţionat că lucrurile sunt complicate şi în cazul în care vrei să-ţi faci PFA şi să intri pe piaţă ca să practici taximetria: „Taxa este de 3.000 de euro ca să iei locul unui PFA, dacă ştii pe cine trebuie!“.
