http://www.youtube.com/watch?v=daUsXCUnj7Y
La 17 ani cântăreşte doar 28 de kilograme. Mariana Ardeleanca este încă un caz care ajunge, cu puţin noroc, am spune, pe mâinile doctorilor de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova, după ce medicul de familie a hotărât trimiterea ei către o unitate spitalicească.
Mariana Ardeleanca este din comuna doljeană Bârca şi se află în plasament la o familie de romi din localitate, care numără şase membri. Muncesc cu ziua, atunci când găsesc de lucru. În rest, trăiesc din alocaţiile copiilor şi din ajutorul social de la primărie.
Poveste dintr-un colţ uitat de lume
Tânăra de 17 ani, care cântăreşte doar 28 de kilograme, locuieşte împreună cu familia care a luat-o în plasament, atunci când avea doar cinci luni, într-o zonă a comunei locuită numai de romi. O locuinţă din BCA, netencuită, cu pământ pe jos, cu două camere şi un hol este locul căruia i se spune casă. O plită racordată la o butelie ţine loc de aragaz. Mama sa naturală a părăsit-o pentru că omul cu care trăia nu o acceptat-o cu un copil rezultat din relaţia cu alt bărbat. Şi atunci a ales să o dea familiei Păun, o familie de romi, care, deşi avea o situaţie precară, a fost de acord să o crească.
Veniturile lor sunt ajutorul social şi alocaţiile copiilor, la care se adaugă câteodată 30 de lei, plata pentru o zi de muncă.
Mariana dormea cu mama sa adoptivă într-unul din paturile sărăcăcioase din cele două cămăruţe.
Familia susţine că a menajat-o întotdeauna. A fost mereu slăbuţă, după cum a povestit sora ei vitregă, Anica Păun. „Ea a fost aşa slăbuţă mereu. N-am pus-o noi la muncă. Ne părea rău de ea. N-a mai vrut să meargă nici la şcoală din clasa a IV-a. Zicea că e rău, că nu poate, că-i departe. Şi noi n-am mai lăsat-o. A căzut acum trei luni şi genunchiul s-a dat într-o parte. Au pus-o în ghips şi după ce i l-au scos nu mai putea să îndrepte piciorul. A slăbit mult. Mânca, dar mânca puţin, avea 20 de kilograme. Aşa mănâncă de când e ea.
Nu o durea nimica înainte de problema cu piciorul. N-am prea fost cu ea la doctor. Ne-a dat nişte pastile, cu câteva luni în urmă, de aici de la dispensar, calciu, de putere, că era slăbită fata. Am chemat medicul acum, când cu piciorul“.
Familia nu a dus-o niciodată bine. Ieri (24 iulie – n.r.), din ultimii bani au cumpărat un kilogram de tacâmuri de pui, care ar trebui să le potolească foamea mai multe zile.
În lipsa unei alimentaţii adecvate, nici nu este de mirare starea precară a fetei, de care medicul în evidenţele căruia se află ştia. El a fost cel care a trimis-o de urgenţă la Spitalul din Segarcea. „Nu a avut niciodată probleme majore. Este distrofică. A avut întotdeauna o greutate sub cea normală vârstei. Când a căzut, colega mea a trimis-o la spital. În rest, eu i-am mai prescris un tratament pentru un sindrom streptococic, pe care nu cred că l-a urmat aşa cum trebuia. Luni, 22 iulie, m-am deplasat la familie acasă. Era malnutrită, anemică, am considerat că nu poate fi tratată la domiciliu şi am trimis-o la Segarcea, cu o maşină a primăriei“, a precizat medicul Camelia Alexandrescu.
De aici, tânăra a fost trimisă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova.
Întrebări fireşti
Starea fetei este acum stabilă. Se nasc însă nişte întrebări fireşti: Cum a putut ajunge într-o asemenea situaţie, la 17 ani, să cântărească doar 28 de kilograme? Cum familiile cu situaţii financiare precare primesc în plasament copii? şi alta poate şi mai gravă: Cum poate fi vorba de plasament familial, când nu există grade de rudenie? Mărturie la această din urmă întrebare stă declaraţia surorii vitrege, care a subliniat că „nu există nici un grad de rudenie cu mama naturală“, dar şi declaraţia mamei adoptive. Pe femeia care a crescut-o pe Mariana am găsit-o alături de copilă, în Clinica I Medicală a Spitalului de Urgenţă Craiova. Supărată, nedormită, îngrijorată pentru fetiţa căreia i-a fost mamă de la cinci luni. „Fetiţa a fost un copil nedorit. Mama ei este româncă, a făcut-o cu amantul, în timpul când era căsătorită, şi a vrut să scape de ea. Mi-a fost milă de bietul copil, nu avea nici o vină… Nu eram neamuri de sânge, ci vecini şi am hotărât să o iau acasă să o cresc, alături de celelalte două fete pe care le aveam. A crescut ca şi copiii mei, pe bătătură, a mâncat ce am mâncat şi noi, nu a fost niciodată bolnavă. Fata e acum mare, însă mumă-sa care a născut-o nu a venit niciodată să o vadă. E căsătorită prin Moţăţei şi a transmis celor de la Direcţia Copilului să nu o mai deranjeze. Fetiţa mea s-a lovit, cu ceva timp în urmă, la unul din genunchi. De atunci au început problemele. Avea dureri, erau zile când i se umfla şi piciorul sănătos. Mergeam cu ea la spital, îi scoteau lichidul, iar după o perioadă ne întorceam. Timp de o lună a avut piciorul în ghips. În timpul ăsta m-am pomenit că a slăbit foarte mult, mânca doar cât o vrăbiuţă, avea dureri… Am fost internată întâi cu ea la Spitalul de la Segarcea. Medicii mi-au spus că o pun pe picioare doar cu perfuzii şi tratamente bune, vitamine şi calciu, cică să i se întărească oasele. După ce i-au scos ghipsul, în loc să se ridice din pat să păşească, am văzut că nu mai poate merge. Vreau să o fac bine, vreau să mă rog de doctori să mă înţeleagă că nu am bani şi să aibă grijă de ea, să o vindece“, a spus Antonela Păun, femeia care a crescut-o pe copilă.
Părerea oficială
Cât priveşte modul în care Mariana a ajuns în plasament familial, precum şi situaţia ei actuală, pentru reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj lucrurile sunt clare şi în ordine. „Din documentele pe care le deţinem la dosar, fetiţa a fost luată în plasament familial, la vârsta de cinci luni. Potrivit hotărârii comisiei din 2005, fata a fost luată în plasament de către o mătuşă, care nu a solicitat bani pentru plasament. Această familie primeşte doar alocaţia copilului. În luna martie 2013, potrivit documentelor medicale anexate la dosar de către medicul de familie al copilei, fetiţa nu a fost înregistrată cu boli cronice, a fost declarată clinic sănătoasă. Am fost anunţaţi astăzi (miercuri – n.r.)de acest caz, iar un reprezentant al nostru a mers la spital. În acest moment, fetei i se fac tot felul de investigaţii medicale, pentru a vedea care este cauza pentru care a ajuns la o astfel de greutate. Din câte ne-au declarat medicii, se pare că este vorba de o problemă strict medicală“, a precizat Maria Manolache, director DGASPC Dolj.
Tristă şi, din păcate, adevărată, este starea fetei. Oare câte astfel de cazuri sunt, fără ca povestea lor să facă subiectul unor articole de presă? Cât vom mai lăsa indiferenţa să distrugă vieţile unor copii?
